În opinia mea de nespecialist, ceea ce merită reținut din proiectul legislativ înaintat de USR pentru introducerea Digital Services Act, regulament al UE intrat în vigoare în 2024, ca urmare a unei inițiative legislative a Ursulei, este că UE asmute toți furnizorii de servicii online asupra utilizatorilor, pentru a le parcurge, evalua și sancționa postările. Altfel zis, UE îi face responsabili pe toți, de la proprietarii de aplicații, ca Facebook, și până la furnizorii de internet, ca Digi, în caz că utilizatorii scriu chestii interzise de UE și furnizorii nu șterg ce-au scris sau nu le taie accesul, websiteul sau internetul cu totul în maxim 15 minute. Care sunt chestiile interzise? UE are o listă de idei, subiecte și cuvinte interzise pe care o dă furnizorilor de servicii, iar aceia creează algoritmi, angajează personal și preiau sesizări de la publicul larg ca să acționeze amuțind persoana rebelă în online, ca de pildă, persoane ca Tucă și Cristoiu, dar nu numai. Această activitate este denumită de useristul Radu Miruță, acela care a compilat Digital Services Act într-un proiect de lege, „protejarea consumatorilor de informație”. Cuvântul „consumatori” poate induce ideea că omul este o specie de vită, consumă și rumegă, rumegă și consumă. Dar nu. Spre deosebire de vita-vită, care rumegă nutreț, omul înghite informație fără să o rumege și i se face rău, deci trebuie protejat de el însuși. În realitate, ceea ce dorește useristul Miruță, via UE, via Ursula, este să ferească mintea omului de idei, mai exact de alte idei în afară de cele aprobate la Bruxelles. Pe scurt, UE dorește ca nu cumva să încolțească în mintea omului ideea că ce zice guvernul federal ar putea să nu fie benefic sau adevărat. Dar ce facem dacă avem suspiciunea că ce face sau zice nu este benefic sau adevărat? Simplu. Ținem în noi. În nici un caz nu mai zicem și altora, iar dacă totuși nu ne putem înfrâna pornirea către destăinuiri pe internet, atunci internetul este obligat de UE să își selecteze clientela și să te dea afară din local. Du-te bă, acasă că ești beat și spui prostii. Istoric vorbind, această reglementare ne plasează înainte de comunism, în vremurile defunctului imperiu austro-ungar, în romanul „Peripețiile bravului soldat Švejk”, de Jaroslav Hašek, mai exact în cârciuma „La Potir”, unde Švejk este arestat fiindcă a observat că tabloul împăratului Franz Josef este pătat cu rahat de muscă și zice: „s-au căcat muștele pe împărat”. Mai recent, în ceaușism, ar fi fost ca și cum te-ai fi uitat la portretul oficial al lui Ceaușescu, poza aia cap trei sferturi în care nu i se vede urechea dreaptă și ai fi observat cu voce tare: „Ceaușescu e într-o ureche”. Deci, atenție. Dacă vedeți vreo poză unde Ursula este undeva, la vreo fermă și se pozează lângă o vacă, nu care cumva să ziceți: „Ce vacă!”, fiindcă vă taie UE internetul. Învățați să vă abțineți. Țineți în voi și, când o fi să votați vreun partid proeuropean sau vreun candidat de-al lor, amintiți-vă de Digital Services Act și abțineți-vă iar. Practice makes perfect.