Mă sună Klaus.
– Știi că pe 21 decembrie e ?
– Da, am văzut pe Facebook.
– Și noi nu facem nimic?
– Ce să facem?
– O poezie.
– Împreună?
– Da. Tu o scrii și eu o citesc de pe prompter.
– În regulă, lasă-mă un sfert de oră!
…
Peste zece minute, îl sun eu:
– E gata. Fii atent:
„Aievea-i Carmen, ori e nălucire?
I-s umerii de om, ori sunt aripe?
Mă-ntreb și azi, când dă să re’nfiripe
Povestea noastră sfântă de iubire!”
– N-o zic pe asta – mă întrerupse -, că-mi găsesc beleaua cu Vecerdea și cu sepepiștii, o să creadă că mă dau la ea!
Sursa
