Cu toate că nu și-ar fi dorit-o, Aurel se trezi în zori. Nu-l interesa nici Judith, care încă mai dormea alături, nici Dunărea care curgea lin pe sub ferestrele Arcotel. De fapt, n-avea chef de nimic. Nici măcar să-și pună de-o cafea la aparat, cu atât mai mult s-o bea. Ar fi preferat s-o bea Judith și să-i povestească cum a fost.
Merse, totuși, până la closet, apoi se trânti în fotoliu, în dreptul laptopului lui Judith. Cum omul, chiar și atunci când n-ar face nimic, tot trebuie să facă ceva, se apucă să tasteze, la întâmplare:
1657&&3$4$-8*8%3&75%%33$@44*&#$&2@@6**@!
Îl obosi și asta.
– De s-ar duce dracului toată ziua de azi! – strigă el în gând, apoi își aminti de bunica și de cum îi spunea ea că nu-i bine să drăcuie.
„De fapt, nu de la mine-s zilele, de ce le-aș repartiza unuia sau altuia?”
Și, ca să nu se irosească ziua, trimise tot ce a tastat lui Simion Georgescu, pe mail, de pe adresa nikitaWGH@yahoo.com.
Simion Georgescu era agent SRI și, printre multe calități, avea și un defect. Uzând de metode specifice, îi devenise nesuferit lui Aurel.
Mesajul nu trecu neobservat.
Acum, Simion e la beci, trebuind să răspundă la două întrebări:
1) De ce-i scrie Mossad-ul?
2) Care-i cheia cifrului?
E știut că de acolo nu ieși până nu spui tot. Problema e cu întrebarea numărul 2…
Sursa
