Împăratul Gri se simţea cam dat la o parte. În consecinţă, nici treburile împărăţiei nu mergeau prea bine.
– Mai munceşte cineva în ţara asta? – îl întrebă pe paharnic.
– Se mai şi munceşte… În special noi, ăştia de la palat…
– Mda… Plimbaţi urcioarele cu vin.
– Nu doar asta, mai avem şi idei!
– Normal, cu ideile voastre am ajuns unde-am ajuns!…
Paharnicul ridică din umeri. În definitiv, ăsta-i mersul lumii. Câţiva fac burta mare, iar restul îi tund, îi masează, le mai fac câte-un tatuaj şi le trec copiii prin şcoală.
Vistiernicul avu o idee:
– Ca să contăm şi noi, ar trebui să intrăm într-o alianţă! Cu Verde Împărat, Roşu Împărat, Citron Împărat, Vermillon Împărat…
– Păi, crezi că mai au nevoie şi de noi?
– Au, că le trebuie detectoare de mine!
– Da’ sunt douăzeci şi şapte de împărăţii, ţarate, regate, insuliţe şi colonii…
– Tocmai de aceea, dacă ar fi douăzeci şi opt, le-ar veni şi lor mai uşor.
– Bun, am înţeles, vor carne de tun. Însă, ce ne vor cere în schimb?
– O să ne spună ei!
– Perfect! Atunci, declanşează tratativele de aderare!
Dintr-o dată, viaţa îi păru frumoasă lui Gri Împărat. Privi pe fereastră şi toate-i părură a se pierde în nuanţe de gri.
Sursa
Articole similare
- Advertisement -