– Vrem să ne apărați țara!

– De ce am face-o?
– Fiindcă suntem europeni!
– Ete, na.
– Atunci, vă plătim.
– Cât dați.
– Doi la sută.
– Doi la sută din ce.
– Din PIB.
– Păi, PIB-ul este al nostru. Ne dați doi la sută din ce-i al nostru?
– Și-atunci, cât.
– Tot.
– Păi, v-am dat deja tot.
– Ba nu.
– A mai rămas ceva?
– Poporul.
– La ce vă trebuie?
– Ne revine mai ieftin decât să aducem din Thailanda.
– Păi, n-avem cum să vi-l dăm.
– De ce?
– Fiindcă poporul e popor, face ce vrea el, n-avem control.
– N-aveți grijă. Ne ocupăm noi.
– Bine, luați-l.
– Mersi.
– Și-atunci, noi cu ce-am rămas.
– Cu apărarea.
– Deci, ne apărați?
– Nu pe voi.
– Dar pe cine.
– Pe noi.
– Cum adică.
– Păi, dacă totul este al nostru, inclusiv poporul, noi apărăm ce-i al nostru, nu ce-i al vostru, corect?
– Corect.
– Vezi? Când este realism, pragmatism și dorință de colaborare, geopolitica este parfum. Simți parfumul libertății?
– Simt duhoarea colonizării.
– Chestie de nuanță.


Sursa