Una din întrebările nepuse (încă) de niciun jurnalist, român sau european, este următoarea: dacă recrutarea este obligatorie în Ucraina, iar UE susține lupta dreaptă a Ucrainei împotriva invadatorului rus, de ce UE nu se alătură guvernului ucrainean în eforturile sale de recrutare, trimițând înapoi în Ucraina refugiații care fug de încorporare, adică dezertorii? Oare există acest gen de refugiați, care se refugiază, nu din calea invadatorului rus, ci se refugiază de recrutarea sau mobilizarea obligatorie? Fiindcă acesta chiar ar fi un ajutor pentru guvernului lui Zelensky, să știe că UE participă cot la cot cu Ucraina pentru respectarea legii ucrainene.
De pildă, statul român are o evidență a ucrainenilor prezenți România în orice moment? Știe câți ucraineni sunt refugiați și câți fug de recrutare în România, având statutul de dezertori în Ucraina?
În Ucraina, poliția organziează filtre pentru a depista ucrainenii care evită recrutarea, recrutare care este obligatorie pentru bărbații peste 25 de ani. Ei trebuie să servească în armată între un an și un an și jumătate, rămânând disponibili pentru mobilizare până la vârsta de 60 de ani.
Statul român organziează filtre pentru a-i identifica pe dezertorii ucraineni? Bănuiesc că guvernul ucrianean ar fi recunoscător statului român dacă ar face-o, iar statul român ar da un semnal tineretului român care se teme de recrutarea obligatorie că nici un ucrainean nu fuge de recrutare în România în timp ce românii sunt trimiși să lupte în Ucraina (dacă vor fi trimiși).
Altă întrebare nepusă este următoarea: partidele care sunt înclinate să introducă recrutarea obligatorie și să trimită trupe românești în Ucraina reprezintă cam două treimi din populația țării prezentă la vot la parlmantarele din decembrie, deci, teoretic, politicienii ar avea legitimitatea suficientă și necesară de a legifera recrutarea și mobilizarea obligatorie în România. Dar oare ar avea și legitimitatea morală? Sau ar trebui organizat un referendum riscant, chemând la vot numeroasa populație călingeorgeistă, deci, pacifistă?
Pe scurt, atâtea întrebări și nici un jurnalist care să se mobilizeze și să le pună. Avem și noi dezertorii noștri.
Sursa
