Tefelismul ține doișpe ani, de la șaișpe la maxim douășopt, iar ce găsești pe lume în perioada aia ca muzică, modă, lifestyle, mașini, cărți și idei, cam aia e, sau mai exact, cam aia a fost marca generației tale, cărămida distinctă pe care tefeliștii tăi au pus-o la zidirea a ceea numim, îndeobște, umanitate. Ca tefelist, am avut noroc la muzică, fiindcă am prins ultimul val de muzică bună, cu punkul de la naștere și până la morfarea în new wave, am prins ultima zvâcnire de progrock, chiar înainte ca Phil Collins să îl transforme în balade și am mai prins electropopul înainte să devină stupid și să rămână așa, cu Kraftwerk. La mașini n-am avut baftă, că am picat fix pe epoca pătrățoaselor, cu Audi Quattro și Lancia Delta Integrale ca aspiraționale, ceea ce e cam mneh, și în valoare absolută, și față de tefeliștii dinainte. Dar am avut baftă la cărți și idei, odată fiindcă era pur și simplu cool să citești și să fii idealist, anticomunist și proamerican, ca formă de protest individual la proletcultismul ceaușist, și a doua că umblam după cărți bune cum umblă ăștia de-acum pe YouTube după manele noi, era pasionant, deși atunci părea inutil, însă s-a dovedit că nu, apoi că da, cum ar fi, de exemplu azi, că dacă faci greșeala să scapi o vreo vorbă care să trădeze că ești mobilat, se face gol în jurul tău și țipă lumea la tine, că ești naționalist, sau și mai rău, că ești sărac, că dacă ai citit la viața ta e clar că n-ai avut timp să faci bani. La modă am dat-o complet de gard, dar numai la băieți, mai întâi cu cravatele subțiri și cu frezele bizare, apoi cu blugii Jordan cu baretă pentru scule, însă la fete a fost bine, că ele au prins a doua venire a fustelor mini, în combinație cu ciorapii colorați, ceea ce e la ani lumină distanță față de look-ul de azi, de „refugiat sirian extras de sub ruine cu hainele rupte”. Pe scurt, cool-ul nostru a fost cum a fost, și cu bune și cu rele, dar, frate, acum, pe bune, trotinete, manele și comunism? Neah. Următorii tefeliști la rând, vă rog.
Sursa