Niciodată, niciun lucru, o carte, o muzică, o băutură sau o mâncare de calitate

Niciodată, niciun lucru, o carte, o muzică, o băutură sau o mâncare de calitate nu au fost la îndemână, pe toate drumurile. Pe de altă parte, toate lucrurile bune sunt aici, pe undeva, prin zonă, însă trebuie să faci un mic efort, să le cauți și să sapi nițel după ele. Netflix îți bagă în față rahaturi fiindcă rahaturile au costat puțin să fie făcute și toți vânzătorii și revânzatorii de la producător și până la tine fac bani mai mulți dacă tu vezi prostii, ieftinăciuni. Cine zice că nu are ce vedea, minte. Nu vrea să sape, să muncească cinci minute că să găsească un film bun, de parcă munca ar însemna să dea cu sapa în pământul înghețat, nu să-și miște degețelul pe telecomandă. Preferă să își bage rahat în cap și deznădejde în suflet. De lene. Cu muzica, la fel. Toată lumea care știe ce spune zice că maneaua e jeg, dar omul care are chef de-un chef, aude dar nu ascultă și tot în troaca cu manele își bagă playerul. L-ar costa trei secunde să scrie în Google ‘best music by genre’ și să o ia de acolo-ncolo, să caute încă trei minute, că să dea peste ceva bun. Dar nu dă alea trei secunde, preferă să s-o ardă trei ore cu mehlem în boxe. Îl întrebi: asculți muzică? Zice: da. Ți se pare, frățică. Muzica e dincolo de cele cinci minute de interes pentru minte și suflet, interes pe care nu îl ai și minute pe care nu le dai. De ziua lui Eminescu, e potop de nostalgie, cruci și citate, dar nici unu’ dintre eminescomanii lăcrimoși nu s-ar întreba: oare ce muzică ar asculta Eminescu azi? Ce filme și -ar pune pe Netflix? S-ar uita el la Acces Direct? Dar la Teambuilding? Nu pui întrebări, nu te doare capul, nu-ți put ciorapii. Invers, pui și îți pui întrebări, ai de muncă, însă prostu’ când aude de muncă crede că muncește pentru altul, complet greșit, fiindcă aia e singura muncă pe care ar face-o pentru el. Șlefuire. N-o face. Îi zice popa la biserică: mielule, ești o lumină. Se poate, dar mai șterge de praf sticla aia, s-o vedem și noi.


Sursa