Pe o uliță-nfundată din galaxia Q-27, astronautul Ilie se întâlni cu câțiva mafioți indigeni.
– Ai adus marfa? – întrebă șeful mafioților.
– Întâi să văd diamantele!
Șeful făcu semn unui individ scund și cenușiu, care se apropie cu o servietă. Deschise și, înăuntru, sclipiră 16 diamante cât un pumn de adult.
– E-n regulă – zise Ilie și le dădu o sacoșă plină cu pungi cu praf alb.
Un alt individ, tot cenușiu însă nu chiar așa de scund, se apropie, tăie un pachet – ales la întâmplare – cu briceagul, luă o linguriță de praf și-o puse pe limbă, apoi bău un pahar de apă minerală. După câteva secunde râgâi mulțumit:
– Bicarbonat Dr. Oetker, calitatea-ntâi! – făcu el expert.
În apărarea lui Ilie, trebuie să spunem că, pe acea planetă îndepărtată, comerțul cu bicarbonat nu constituie infracțiune, însă poliția și-ar dori să controleze traficul, ca să râgâie moca și să mai scoată și ceva profit.
– Altceva ce ne mai poți oferi? – întrebă șeful.
– Măști de protecție, dar alea-s un pic mai scumpe decât bicarbonatul.
Sursa
