Chiar dacă singur Dumnezeu deţine atotştiinţa, dezvoltarea serviciilor secrete şi-a metodelor de urmărire ne-a făcut să cunoaştem destul de în amănunt povestea a doi fraţi şi-a peripeţiilor acestora, peripeţii care, la urma urmei, s-ar cufunda cu totul în banal dacă nu le-ar salva măiestria epică.
Şerban apucase de tânăr pe calea ajutorării semenilor, împrumutându-i cu bani pe cei aflaţi în nevoi contra unor dobânzi – în opinia sa – modice, în vreme ce fratele său, Zaharia, fiind o fire lipsită de simţ practic, urmă un institut politehnic şi deveni inginer. Cei doi se amăgiră vreme îndelungată că sunt fericiţi, socotindu-se liberi să-şi facă damblalele în vreme ce soţiile iubitoare îi aşteptau acasă. O vreme, nu dădură crezare zvonurilor că soţiile lor n-ar fi într-atât iubitoare, cât iubăreţe. Mai apoi, mărturiile înmulţindu-se şi apărând şi dovezi palpabile, cei doi trebuiră să accepte evidenţa, mai cu seamă când îşi văzură femeile păcătuind în grădina înmiresmată.
– În secolele trecute, ni s-ar fi spus încornoraţi! – medită Şerban, pe la al patrulea coniac.
– Şi acum? – dori fratele său să afle în ce categorie se înscrie.
– Acum… fraieri, papagali vopsiţi, ciuri-buri… chestii de astea. Partea mai nasoală e că nici nu prea ai ce să le faci! Dacă am fi în Mongolia… Ştii ce păţesc tipele ca ele în Mongolia?
– Nu – zise inginerul cu sinceritate.
– Nici eu, dar îți dai seama că nu le lasă ăia aşa! Numa’ la noi: drepturile omului, dracu, lacu, că să nu le baţi să rămână semn… Adică, ăştia ar vrea să stai tot timpul acasă şi să le păzeşti!
– Păi, nu poţi! – observă Zaharia.
– Aia ziceam şi eu!
– Şi-acum, ce facem cu ele? Divorţăm?
– Draci! Adică, după ce s-au destrăbălat, să ajungă şi la partaj? Eu, pe-a mea, o trimit la produs!
– Şi pe-a mea?
– Şi pe-a ta!
Sosind încă un rând de coniac, cei doi îşi dădură seama că răzbunarea e firavă.
– Din moment ce două din două au făcut-o, rezultă că toate femeile sunt la fel! Ar trebui să le-o plătim tuturor… – clamă Şerban.
– Ar trebui, da’ nu poţi să le trimiţi la produs pe toate! Nici nu e atâta cerere…
– Mă gândeam la altceva. Cum împlineşte una optsprezece ani – ca să nu mă pomenesc urmărit penal -, o seduc! Apoi, mă distrez cu ea, îi dau papucii şi, când i-o fi lumea mai dragă, îi postez pozele pe internet!
– Şi eu? – întrebă inginerul, care nu se simţea capabil de performanţe similare.
– Tu te uiţi pe net şi te amuzi!
Aşa cum se întâmplă de obicei pe lumea aceasta, planul celor doi fraţi fu aflat destul de repede în oraş. Dacă Zaharia prezenta interes mai mult pentru bănci, care căutau să-şi recupereze creditele, Şerban păru multora o ameninţare serioasă.
– La banii lui, o să ni le mârlească pe toate! – se îngrijorară câţiva din stâlpii cetăţii.
Singură Ştefania, fiica viceprimarului, mai putea salva cinstea fetelor, de-ar fi lăsat-o tatăl său. Din fericire, aceasta nu-i ceru permisiunea, alegând să acţioneze.
„Am să-l vrăjesc cu o mie şi una de scorneli de-o să-l ţin cu aia bleagă trei ani de zile, başca o să-l şi jumulesc de bani! Vedem noi care pe care, fraiere!”
Sursa
Articole similare
- Advertisement -