Pe măsură ce președintele PNL (un partid băgat în faliment de către chiar onorab

Pe măsură ce președintele PNL (un partid băgat în faliment de către chiar onorabilii colegi ai președintelui, inclusiv de către fostul președinte PNL, generalul, scriitorul și eroul de la Popotă-Al-Cazan, marele NATO-man, Ciucă, cel cu obrazul cât o bucă), se strofoacă să scoată țara din (ca să vezi simetrie!), faliment, populația ar putea căpăta impresia greșită că eșecul care se prefigurează deja este un eșec personal al lui Bolojan, adică Bolojan nu va fi avut capacitatea de a duce până la capăt munca la care s-a înhămat, deci, logic, dacă Bolojan n-a putut, să vină altul care poate. Populația ar greși dacă ar cădea în această capcană a gândirii. În realitate (și acceptând excepțiile uzuale), tot personalul politic care-a ieșit din partidele aflate în coaliție este perfect și dovedit incapabil să rezolva tema dată, iar motivul pentru această impotență genetică este foarte simplu, revelatoriu de simplu: nu este biologic și științific posibil ca virusul care băgat țara-n comă să vindece țara. Explic. Deși, pe hârtie și privit de la distanță, sistemul legislativ al statului pare creat pentru a asigura buna funcționare a statului și, consecutiv, a țării, el conține un mic (deși nu-i deloc mic) diavol: sistemul de sifonat bani de la buget către partide și constelația de șulfe financiar-economice din jurul partidelor. Acest diavol, ascuns în articole de lege, în excepții de la lege, în modificări legislative sau chiar mai pe față, în ditamai legile, el este acela care a băgat statul, țara și omul în faliment. Fiind atât de diabolic întrețesut în fibra statului, eliminarea lui din sistem nu este posibilă fără a distruge întregul sistem, din simplul motiv că așa a fost gândit sistemul din capul locului: să nu poți scoate corupția din stat fără să distrugi statul. Într-o astfel de situație, munca lui Bolojan este lovită de nulitate din capul locului și seamănă mai degrabă cu încercarea de a ascunde și mai abitir diavolul sistemic, sau cum ar zice românul, să ascundă gunoiul sub preș, astfel încât acesta să mai trăiască încă o zi, o lună un an, oricât, doar să nu piară. Însă grijile existențiale ale acestui diavol sunt lipsite de fundament. Atât Bolojan, cât și aceia, nenumărați actori care se vor prezenta pe scena show-ului de mimă politică, se bazează pe un electorat care are neapărat nevoie să creadă că binele există și că lumea, în speță, statul, deși este dibaolic, nu este chiar atât de diabolic pe cât pare, sau cum ar zice românul, diavolul nu este chiar atât de negru. Acest electorat este acela care ne va împinge, credul și zâmbitor, în iad. Ptiu, ptiu, ptiu.

Sursa