Paradiso

În Împărăţia Verde, nimeni nu făcea nimic, aşa că oamenilor n-avea cum să le meargă prea bine.
– Şi, totuşi, ce avem noi faţă de toţi ceilalţi? – întrebă Verde Împărat.
– Libertatea de expresie? – încercă paharnicul Grigorie un răspuns.
– Nu. Libertate ai oriunde, dacă ştii să-ţi ţii gura. Avem tutunul. Să facem, la noi, un paradis tabagic!
Nici o săptămână nu trecu şi, la frontieră, de îndată ce trenul trecu în Împărăţia Verde, apăru vameşul:
– Puteţi fuma!
Turişti din toată lumea civilizată se înghesuiră în hoteluri, moteluri, pensiuni şi campinguri.
– Chiar e voie oriunde? – nu le venea să creadă.
– Oriunde! Pe proprie răspundere, poţi şi lângă pompa de benzină!
Mulţi alegeau o plimbare cu telecabina. Înainte nu mergea nimeni, că ce să vezi, dealuri defrişate şi blocuri cenuşii? Da’ acum nu mai conta, că puteai fuma şi da scrumul pe fereastră. Împărăţia Verde deveni prima putere financiară a lumii.
Hanurile erau pline peste măsură. Nu doar că-ţi completai necesarul de nicotină în sânge, însă şi discuţiile se purtau în deplină libertate. Puteai să-i înjuri pe Roşu Împărat, pe Albastru Împărat şi – mai cu fereală – chiar pe Verde Împărat.


Sursa