Nu am nici un dubiu că, mai curând sau mai târziu, în următoarele luni, maxim an

Nu am nici un dubiu că, mai curând sau mai târziu, în următoarele luni, maxim ani, globalismul va dobândi același statut ca și comunismul sau fascismul, devenind interzis prin constituție și pedepsit prin lege, și nu doar la noi, ci la scară mare, poate chiar globală. Paradoxal, ultimul gest global al globalizării ar putea fi tocmai dezglobalizarea, unde o luciditate bruscă apare ca din senin în omenire și provoacă un mare val mondial de silă și îndârjire, ca un tsunami care mătură globalismul dintr-o singură trecere, spălând lumea, probabil că în mod dramatic, însă redând-o omului frumoasă și curată după patruzeci de zile. Potopul lui Noe, gen. Mă refer în special la globalizarea politică. E prea absurd și prea opresiv pentru om și societate ca să mai aibă zile. Am văzut globalismul politic timp de decenii, l-am urmărit de când s-a născut, am văzut cum a crescut, cum a ajuns la maturitate, iar acum, la senectute, ne arată adevăratul său chip, un chip respingător, ceva între fața lui Soros azi și Jabba the Hutt, un The Blob, ca o globulă uriașă, puturoasă, urâtă și agresivă. N-aș vrea să fie șef peste lume așa ceva. Deja, până și marionetele pe care le scoate-n față și le mânuiește sunt mai transparente decât o Țoiu și vezi limpede prin ele fața hidoasă a lui Globulă. Totuși, n-am imaginea a ceea ce va veni după. Dar am imaginea clară a situației că, orice ar veni, statul român nu va fi pregătit. Nici eu nu voi fi pregătit. Iar revoluție, iar constituție, iar balamuc în parlament, iar cade securitatea, iar își schimbă SNSPA numele. Nu mai am nervi. Dar sper să am ficat și băutură în casă ca să mă trosnesc în secunda în care începe colapsul, să dorm lemn și să mă trezesc abia când îmi bubuie în ușă viitorul președinte ca să-mi dea decorația de clarvăzător și scutirea de taxe forever pentru merite deosebite în eradicarea globalismului prin sarcasm și bagpulism. Nu voi avea jenă. Voi accepta onoarea.


Sursa