Aurel are întâlnire cu femeia pe care o iubeşte cu o iubire mai presus de iubire. Totodată, o lene covârşitoare îi insinuează să le dea dracului pe toate. Din fericire, în mileniul III există telefonia mobilă. O sună pe Alina:
– Auzi, n-am putea s-o lăsăm pe altădată?
– De ce, eşti bolnav?
Aşa-s femeile, răspund la întrebare cu altă întrebare, în loc să zică simplu: „Ba da”.
– Nu-s bolnav, da’…
– Eşti beat?
– Nu, e doar 8:30 dimineaţa!
Altă dată, Aurel fusese beat şi la 7:22, însă azi îi era lene chiar şi să se îmbete.
– Dar noi ne iubim cu o iubire mai presus de iubire! – îi reproşă Alina.
– Bine, ne iubim noi, da’ pentru asta nu trebuie să ne şi vedem toată ziua!
Aurel se strădui să fie politicos, altfel i-ar fi zis: „Dacă mai lungeşti mult discuţia, eu mă culc!”
– Până şi natura ne cheamă afară! – plusă femeia.
Adevărat, era un început înmiresmat de toamnă.
– E septembrie, draga mea! Oricând poate veni o pală de vânt septentrional şi… Căci îngerii ne-ar putea pizmui fericirea! Ai citit în „Annabel Lee”…
– Nu, de ce, trebuia?
Bărbatul oftă. De ce nu i-a zis, frust, că-i în delegaţie?
Sursa
