Civilizația parcă nu mai este așa de civilizată atunci când o vezi de aproape, este? Când ți se așează porumbelul păcii pe umăr parcă nu mai este așa de porumbel când observi că are sânge uscat pe cioc, corect? Când vezi că idealul globalismului eliberator înseamnă globalizarea globalizabililor de către globalizanți, parcă nu mai este așa de ideal. Când roboții îți caută zi și noapte dovezi de nesupunere civilă printre cuvintele din laptop, libertatea cuvântului atârnă cam greu de glezne, pe pariu. Ce nasol este când ai în fața ochilor o grădină minunată, însă tu ești doar un pitic de grădină făcut din ipsos, bun doar ca să decoreze aleea pe care stăpânii grădinii merg spre conac. Mai nasol de-atât ar fi doar să fii singurul pitic de grădină viu și să stai perfect nemișcat toată viața ca să nu se observe că tu nu ești din ipsos și, Doamne-ferește, să te-arunce afară din grădină.
– Dragă, tu ai observat ceva ciudat la piticul de ipsos de lângă poartă?
– La care, la Morocănosul? N-am observat. Ce-are?
– Nu ți se pare că se uită fix la noi?
– Ba da, acum că zici, da.
– Freaky.
– Du-te și întoarce-l cu fața la stradă.
– Mi-e frică.
– Ete, na. E doar un pitic de ipsos. Ce poate să-ți facă? Piticii de grădină nu se dau la om. D-aia ne și luăm pitici de grădină.
Sursa