Animalele nu au teme. Pisoiul nu toarce planuri de a șlefui neamul pisicesc în timpul vieții sale. Cățelul nu aleargă pe maidane în căutarea progresului. Din observațiile mele, cățelul se ocupă cu doar două activități: cu activitatea de a căuta ceva de mâncare și cu activitatea de a se înmulți. Dar, cu toate că aceste două activități foarte simple sunt activități esențiale, am observat că nici măcar acestea nu îl obsedează pe cățel. Asta pentru că acestea sunt activități pentru care minunata natură i-a implementat cățelului un instinct, sub formă de două triggere, două semnale, care pun câțelul pe automat: foamea și căldurile. Apare foamea, cățelul se ocupă cu mâncatul. Apar căldurile, cățelul se ocupă cu perpetuarea speciei. Astfel, cățelul este scutit de alte activități care i-ar consuma timp și nervi, cum ar fi studiul alimentației și al științei procreării optime.
Spre deosebire de cățel, omul își dă teme. Multe. Nenumărate. Dar dacă ar fi să reduc toate acele teme la una esențială, la o singură idee de bază, aceea nu poate fi decât ideea ”să las lumea nițel mai bună decât am găsit-o”. Această idee străbate neamul omenesc la toate nivurile, fără excepție, de la un simplu rural danubian care înlocuiește acoperișul de stuf al casei părintești și până la nivel de societate și stat. Atât de adânc este înfiptă această idee în mintea și în gena omului și a societății, că aceia care nu o au, care o neglijează sau, încă și mai rău, sunt diabolici până la os și caută să facă lumea mai rea decât au găsit-o, sunt considerați de omenire ca fiind dușmani ai omenirii. Azi, printre aceia lipsiți de grija de a lăsa lumea mai bună decât au găsit-o se află și această conducere a statului român. Nu doar președinția. Nu doar guvernul. Ci toți. Cu securitate, armată, oculți, inculți și culți, cu tot. Aștia sunt ăia care au luat țara pe semnătură și pe jurământ în decembrie și au dat-o de gard în numai trei luni. Democrație? Adio. Libertate? Pa! Vize? Good bye. PNRR? Tschüss! Prețuri? În cosmos! Fericirea poporului? Doi metri sub pământ. Ce mai contează că au încercat să fie bine și nu le-a ieșit? Că nu i-a dus mintea sau că n-au vrut? Neimportant. Important este că au eșuat la testul fundamental, acela de a lăsa țara mai bună decât au găsit-o.
Nota bene: cățelul meu s-ar fi descurcat mai bine , iar el e mânat doar de instinct. O fi el doar un animal, dar sunt sigur n-ar fi lăsat țara mai rău decât era. În cel mai rău caz, o lăsa cum a găsit-o, Pe scurt, prefer animalul. Subanimalele, demisia!
Sursa
