Acum este cam târziu, că suntem de ceva vreme colocatari pe Facebook, dar e mai

Acum este cam târziu, că suntem de ceva vreme colocatari pe Facebook, dar e mai bine mai târziu decât niciodată ca să aflați despre mine că, din punctul meu de vedere, sunteți cu toții comuniști, securiști, sau și una și alta. Nu fiindcă aș fi suspicios din fire. Dimpotrivă. La mine e program. Deoarece am darul păcătos de a mirosi comuniștii și securiștii de la o poștă (mersi, ceaușism!), trăiesc (trăiam) într-o stare de alertă continuă. Și asta nu e sănătos. Sunt un om pașnic și relaxat. Nu pun etichete pe oameni și nici nu confund omul cu profesia sau cu convingerile lui. Dar este mai presus de mine. Îi simt atunci când îi întâlnesc, sau doar atunci când se află în preajma mea. Îmi sar în ochi atunci când îi citesc și mă zgârie la ureche atunci când îi aud. Dacă securiștii și comuniștii ar fi microfoane ascunse într-o încăpere, eu aș fi detectorul de care ai avea nevoie ca să îi depistezi prompt și fără greș. Nu m-am pregătit pentru asta. Nu mi-o doresc. Dar n-am ce-i face. La mine este instinct. În acest domeniu, sunt ca un câine din Gara de Nord care aude fluierul trenului care pleacă din Iași. Mie îmi sparge urechile, mă uit în jur, nimeni n-a auzit nimic. Nu-i o fericire. E un deranj. Un handicap, chiar. Nimeni nu-și poate vedea liniștit de viață atunci când alarma îi sună din cinci în cinci minute. D-aia, la un moment dat mi-am zis: fuck it. Vreau liniște. Și am decis că toți sunt comuniști. Sau securiști. Sau și una, și alta. Imediat după aceea, nirvana! Totul a căpătat sens. Statul minte de îngheață apele? Perfect explicabil. E comunist. Corporațiile îmi înregistrează fiecare cuvânt, vorbă și mișcare? Securiști. Politicieni semianalfabeți și inculți? Comuniști. Sar trolii pe mine? Securiști. Statul vrea să-mi ia mașina de sub cur și să mă pună să dau la pedale? Comuniști. Tot ce n-avea înțeles a devenit limpede ca un cristal și viața a devenit simplă. De unde munceam din greu ca să dibuiesc în-civilii printre civili, acum stau cu burta la soare, în timp ce în-civilii roiesc inofensiv în jurul meu precum țânțarii fără trompă. Pot să-mi sting trabucul fără grijă în capul oricui se nimerește, fiindcă odată ce toți sunt comuniști și/sau securiști, nu mai am grija că pârlesc vreun creștet de civil. Pe scurt, boierie. Am ținut să împărtășesc aici această revelație și acest program care mie mi-a schimbat viața socială în bine. Poate vă ajută și pe voi. De încercat. Recomand.


Sursa