Vreme de 15 ani am spus în birou, periodic, un fel de banc:
– Știți care este culmea culmilor?
– Nu știm! – recunoșteau ceilalți.
– Everestul.
Și toți se prăpădeau de râs.
Deunăzi, îl întreb pe Andrei dacă știe care-i culmea culmilor.
– Dă-mi pace cu bancurile tale de căcat! – mă repezi.
Cred că mi-a vorbit astfel doar din cauză că nu mai sunt șef, altfel, poanta e delicioasă, doar au râs toți ani în șir la ea!
