Îndrăznesc să opinez că gestul lui Vexler (pentru care și-a cerut scuze), de a r

Îndrăznesc să opinez că gestul lui Vexler (pentru care și-a cerut scuze), de a rupe foaia aia cu pozele unor, să le zic, icoane ale identității noastre naționale, a fost profund reprobabil și, deși omul a fost provocat și întărâtat, nu are nici o scuză, deci și-a cerut ce n-are. (alte lucruri pe care nu le are sunt mintea, stăpânirea de sine și diplomația). A fost hărțiut, da, însă naționaliștii din Cameră nu l-au hărțuit, totuși, degeaba. Dintre toate minoritățile reprezentate în Cameră, nici un alt reprezentant al vreunei minorități nu a cerut o lege specială care să-i precizeze statulul (este deja precizat în legi și în Consituție) și mai ales, să ceară pârnaie pentru cetățenii care au o problemă cu o anume minoritate, în speță, cu minoritatea evreiască din România. De aceea, și eu sunt unul dintre aceia care sunt convinși că Legea lui Vexler nu are nicio legătură cu ”prigonirea” minorității evreiești din România (”prigonire” care nu există), însă ar putea avea legătură cu sionismul, sionismul înțeles ca ”supremație evreiască”. Poporul român continuă să fie unul dintre cele mai tolerante popoare, sub media europeană ca nivel al antisemitismului (date oficiale de la Institutul Ellie Wiesel & alte organizații), iar dacă aplic această situație la aceea că Federația Comunităților Evreiești raportează o minoritate evreiască de puțin peste 2000 de persoane, mă simt îndreptățit să-mi dau cu părerea că ”chestiunea evreiască” este mult exagerată la noi. Atât de exagerată, încât cred că o lege ca Legea Vexler nu-și avea rostul. Avem probleme mai mari și mai grave. Mai degrabă ar fi fost utilă o Lege Păun (Nicolae Păun este reprezentantul rromilor în Parlament), fiindcă minoritatea rromă (600 de mii, conform Recensământ, 1,8 milioane, conform UE) este cu adevărat și activ discriminată în România, iar toată lumea are explicații pentru această situație, însă explicațiile nu schimbă cifrele. Iar cifrele arată că, cel puțin prin comparație cu alte minorități, minoritatea evreiască stă destul de bine mersi, fără îndoială și datorită faptului că poporul evreu, cu binecunoscutul său cult pentru educație, dă o minoritate românească aproape imposibil de evidențiat din populația generală, decât poate că evreii din România ies în evidență deoarece sunt mai educați. Pe scurt, opinia mea este că, lăsată în voia ei, ”chestiunea evreiască” din România dispare aproape de tot. Sigur, frecușuri au existat și vor exista, prin simplul fapt că istoria include material pentru toate atitudinile posibile. N-ai ce-i face. Este Europa, na. Babel. Nații multe, teren mic. Oriunde sapi, dai de oseminte care cer răzbunare. D-aia, la noi, în Europa, dacă vrei pace, e mai bine să nu mai sapi; dar nu te apuci să-i iei gâtul ăluia cu cazmaua. Pe de altă parte, statul Israel de azi, condus de naționaliștii sioniști, este, zic eu, principala sursă de antisemitism în lume, inclusiv la noi. Dacă, să zicem, până de curând, evreul român mergea liniștit la berărie și făca bancuri cu noi, majoritarii, acum îi este nițeluș mai greu, și asta numai datorită guvernului israelian de azi. Nu este ceva neobișnuit să citești pe rețele sau să auzi la berărie ceva de genul, ”băi, Ștrule, noi bem beri aici, dar ai tăi împușcă copii prin Palestina, ce părere ai de chestia asta?”. Dacă evreul român se simte agresat de așa discuții, să sune la Tel Aviv, nu să dea legi în România ca să-l bage-n pârnaie pe amicul lui român. Popor candriu, colocvial și liber la gură, cu un bogat portofoliu de reacții verbale mai mult sau mai puțin explicite, poporul nostrui are nevinovăția ăluia care ți-o spune verde-n față și apoi te scoate la un șpriț; nu muțenia periculoasă a, să zic, nordicului, care te declară inamic doar fiindcă nu ești blond și nutrește o ură surdă toată viața. Să vii cu gesturi legislative atât de dramatice, aici, la noi, în buza Levantului, este ceva extrem, exagerat și miroase a ”suprematism sionist”. Vexler, evreu, ne-evreu, nu contează. Extremist. Vorba lui Pristanda: ”Protestez în numele Constituției! Asta e violare de domiciliu! Zic: Curat violare de domiciliu! da’ umflați-l! Și l-au umflat.”


Sursa