Mai urgent decât unirea cu Moldova ar fi unirea românilor cu românii. Mai urgent

Mai urgent decât unirea cu Moldova ar fi unirea românilor cu românii. Mai urgent decât asta nu poate fi decât unirea românilor cu statul român (dacă mai este posibil așa ceva), iar încă și mai urgentă ar unirea românilor cu românii. Estimez că Tomac, un autentic slime uman, nu are nici caracterul, nici înclinația, nici intelectul necesar (și nici ordinele) pentru a realiza așa ceva, precum nu le are nicio persoană din anturajul lui Nicușor Dan, inventatorul tomacului, iar asta îl include și pe Nicușor Dan, cel deja calificat la titlul de „cel mai ‘pe lângă’ președinte (pe lângă țară și oameni (și dacă nu cumva, chiar contra țării), președinte al României” din toate timpurile. Acesta nu-i un titlu ușor de câștigat, mai ales după un Iohannis; iar dacă te riști să cobori mai jos pe listă, te iei cu mâinile de cap, la ce competitori a avut și i-a bătut pe toți. Cel mai asemănător cu Nicușor Dan, competitorul său direct, nu poate fi decât domnitorul Mavrogheni, de la sfârșitul secolului al XVII-lea, acela care, la ordinele Imperiului Otoman, a impus țării apăsătoare biruri pentru ca țara să se înarmeze și să se bată cu Rusia. Alt punct în care se aseamănă cu Mavrogheni este acela că a făcut drumuri prin țară, însă doar ca să poată trece tunurile și cavaleria otomană spre Rusia. Dar cred că Mavrogheni pierde, că istoria zice că a mai făcut ceva bine, cum ar fi repararea Podului Mogoșoaiei și cișmele, ceea ce nu e cazul la Nicușor Dan, nici măcar cât a fost primar. Sunt și două puncte de diferență: primul, că Mavrogheni era un derbedeu, iar ăsta e un bleg; dar și că Mavrogheni era diliu în sensul exuberant, că trăsura trasă de cerbi a rămas de pomină. Pe scurt, simpla menționare a lui Tomac în poziția de premier îl înjosește pe acela care o menționează, iar asta, desigur, este valabil mai ales pentru Nicușor Dan, cu observația că mai înjosit decât este (s-a înjosit pe sine, cum ar zice motivaționalii) nu se poate. În plus, Tomac și-a făcut azi și seppuku în direct la TV, când l-a bufnit plânsul în momentul în care a fost îndemnat, conform scenariului agreat cu Gâdea, să-și amintească de vremurile când era el flăcău în Ucraina și, în timp ce alți flăcăi aveau numai gagici în cap, el se ducea colo-șa, pe graniță, se uita la sârma ghimpată și plângea de dorul țării-mamă. Poate că acel dor fierbinte de România l-a și făcut să-și cumpere două apartamente în Belgia, în loc să-și ia în Pipera, Dorobanți sau Primăverii, ca orice patriot bazat. Dar cum a devenit Tomac atât de bazat încât să-și cumpere case prin Belgia și să-i mai rămână și niște cărămizi de euroi prin conturi? Din fericire, nu vom afla niciodată, fiindcă după ce Parlamentul îl va buși cu cifre (din nou) istorice, Tomac va dispărea în no man’s land-ul securiștilor, acolo unde, uitat de lume și de șefi, poate că se apucă să-nvețe limba română, măcar cât să nu-i facă de rușine pe alți absolvenți de istorie din țara asta. Dacă îl mai și calcă un DNA nou, care acum nu există, unul care își pune întrebări și apoi caută răspunsuri, cu atât mai bine. Ascensiunea lui Tomac trebuie oprită. Măcar ca penitență pentru aceia care se căiesc că au pus umărul la ascensiunea lui Nicușor Dan. Pocăiți-vă.


Sursa