Venise primăvara şi sterpele gorgoane
Cu tort de flori alese îşi peticeau chilimul…
Şi doldora de mărfuri, de bani şi caravane
Se pregătea de Paşte întreg Ierusalimul.
Pe uliţe un zbieret de miei fără-ncetare
Şi aburi calzi de azimi veneau din curţi vecine;
Copii, fugiţi din joacă, cereau, scâncind, mâncare
Şi s-agăţau de poala grăbitei gospodine.
Iisus, din foişorul cu şiţa înverzită
Privea deşarta caznă şi robotul zadarnic…
O silă uriaşă şi-o milă nesfârşită,
Ca umbra şi lumina, luptau în El amarnic.
Chesat şi aprig, Iuda se târguia la poartă
Oprind din drum casapii cu mieii de vânzare,
Ioan pleca la apă cu vasele de toartă,
Iar Petre-şi da cuţitul pe gresii şi amnare.
Cu multă greutate găsiră precupeţul
Ce s-a-nvoit să intre cu mielul în ogradă
Şi dup-o grea tocmeală, peşin plătindu-i preţul,
L-au înfăşcat şi veseli I l-au adus să-l vadă.
Era un miel molatic cu laţele plăviţe,
Mirositor a lapte – şi-l toropise somnul,
Cu fruntea cucuiată de două mici corniţe,
Şi presimţind scăparea, a behăit spre Domnul.
Atunci duios şi paşnic, ca un păstor din munte,
Iisus îl luă în braţe cu-adâncă sfâşiere,
Îl sărută cu sete pe bot, pe ochi, pe frunte,
Apoi întoarse capul şi-l dete spre junghiere.
Cu mâneci suflecate voioşi îl apucară,
Îi scoaseră cordeaua, smulgându-i clopoţelul.
Doar Iuda-nţepenise, holbat, năuc pe scară
Privind sărutul tainic ce osândise mielul.
Sursa
