Undeva, pe lanțul de comandă al MApN, e posibil să existe un poet sau ceva, un spirit de Nichita Stănescu care s-a reîncarnat în ofițer, inventează cuvinte pe sub uniforma militară și i le strecoară șefului ăl mare în cafea, pentru ca șeful ăl mare să le înghită și le scoată pe gură în public și astfel, poetul sub acoperire militare să simtă și el bucuria de a-și vedea creațiile publicate, publicate în mod anonim și dezinteresat, desigur, căci poezia este a poetului doar atât timp cât ea există doar în capul lui de poet, fiindcă după ce-a ieșit de-acolo, ea intră în proprietatea culturii române și, într-un sens mai larg, a Universului însuși, ca și cum poezia s-a întrupat într-un cuvânt, însă după ce cuvântul a fost rostit, el trebuie să se întoarcă în matca lui universală, din care s-a născut. E magic. Dar nu-i nici o rușine. Este un compromis necesar și, în general, acceptat la omul modern, ca să aibă un day job oarecare pentru a-și asigura traiul și pentru a-și susține înclinațiile artistice din timpul liber. Ori așa, ori Armata Română a inventat un dispozitiv secret în care îl bagă pe militar în momentul în care militarul devine general și de-acolo iese Ciucă, astfel încât este rezonabil să estimezi că toți generalii noștri sunt Ciucă, doar că cu alte fețe, deși cu aceleași vorbe-n gură, ca la casetofoanele de pe vremuri, când nu-ți luai alte casete atunci când schimbai scula, tot alea erau, ca de pildă acum, când au schimbat trupul fizic al Șefului Armatei, dar a rămas trupul literar și mintal al lui Ciucă. Din inovațiile industriei miltare românești, mai mult ca sigur! Totuși, expresia ”coșmarul securitar” merita o soartă mai nobilă, fiindcă, de pildă, ar rupe ca titlu de filme cu spioni. Nu știu cum se va numi următorul film James Bond, însă oricare ar fi acela, ar păli pe lângă titlul ”Agentul 007: Coșmarul securitar”. Uite-așa ne batem noi joc de valori.
Undeva, pe lanțul de comandă al MApN, e posibil să existe un poet sau ceva, un s
Articole similare
- Advertisement -
