Situația că ăștia vor să combată evaziunea cu Securitatea (care nu există) este

Situația că ăștia vor să combată evaziunea cu Securitatea (care nu există) este primul indiciu că nimeni n-are nici o treabă cu nici un deficit și cu nici o evaziune fiscală, de vreme ce vor să combată corupția cu cea mai scumpă resursă a Statului și, dacă tot folosim expresia ”cea mai”, probabil că și cea mai coruptă, fiindcă am convingerea că în acest moment nu există bancnotă furată, mânărită sau dosită care să nu conțină o amprentă de securist , precum mâna albă a lui Saruman de pe frunțile orcilor. În ziua de azi, exact ca pe vremea Mitraliatului, fiecare român știe exact, cu nume și prenume, care este ”securistul întreprinderii”, cui trebuie să dai șpagă ca să faci afaceri în România și care interlop la cine cotizează ca să trafice minori, femei, droguri, țigări, benzină și, în general orice conține o margine destul de mare că să dea ”dreptul” în avans la securist. Cu o nuanță. Securistul român al secolului al-XXI-lea nu mai este un sărăcan precum toți ceilalți, un sulea care îi dă în gât pe alți sulea. El este director de bancă, șef la corporație, șef la instituție, șef la asigurări, la vămi, la poliție, la tribunal, politician de top, celebritate, om de televiziune sau influencer. Au trecut vremurile în care tâmplarul care îți monta tocurile ușii era un deghizat care te raporta dacă radioul tău era setat pe unde scurte, semn că asculți Europa Liberă noaptea. Azi, securistul are cheile de la România și nimeni nu mișcă fără să cotizeze, fără să-și creeze obligații sau fără să se înroleze. Unde cotizează? Depinde de securist. Unii bagă direct la portofel. Alții dau mai sus. Dar mulți dau la partid, care partid este azi placa turnantă a distribuirii întreprinzătorilor în zona în care se fac bani serioși, nu firfirici. Vrei să te-apuci de-o afacere care are potențilaul de a rula milioane? Te duci la partid și zici că vrei ”spate”. Se rezolvă aproape pe loc, rămâne să discuți doar ”cât”. Atunci când Predoiu, pesediștii, peneliștii, sau ce vorbesc eu de middle men, atunci când însuși șeful Statului cere implicarea Securității în toate alea-alea, ei cer, de fapt, legitimitatea publică a securistului, ca factor de stabilitate și de protecție a cetățeanului, cum ar fi să-l protejeze pe cetățean ca să nu cadă pradă propriilor opinii și să pună în pericol coeziunea socială europeană, coeziune care este văzută exact ca pe vremurile de tristă (deși utilă) amintire, ca ”strâns uniți în jurul partidului și tovarășului”. Deci, e scump, nu face. În realitate, cea mai simplă și mai ieftină cale ca să combați corupția și evaziunea în România nu este să bagi securiștii la înaintare, fiindcă ar fi ca și cum ai combate inundațiile cu apă; ci ar trebui făcută Legiunea Națională și Secretă de Contabili și Avocați, unde să activeze, în anonimitate și prin rotație, diverși contabili și avocați civili și nesecuriști de pe la firme, frimulițe, de pe la corporații, instituții și de pe la partide. Într-o săptămână afli tot ce vrei să știi despre cât, cum și unde. Bine, hai, aș pune la bătaie și câte o sută de mii de euro pe cap de contabil și avocat, ca să stimulez precizia în dezvăluiri. Tot aș ieși infinit mai ieftin decât dacă s-ar băga Securitatea (care nu există) ca să rezolve evaziunea fiscală din România. Cu avantajul că i-aș lăsa în pace și pe săracii chibiți și păreriști de pe Facebook și de prin alte părți. Săracii, merită și ei nițică liniște, să știe că nu le numără nimeni plăcuțele suedeze. În fond, chair dacă au postat la greu contra, ce s-a ales? Un caca mic. Pe scurt, jos Securitatea! (care nu există).


Sursa