În timpul partidei de fotbal Italia-Belgia, o crimă oribilă zgudui Londra. Cazul fu repartizat celebrului detectiv Sherlock Holmes, căci de la Jack Spintecătorul nu se mai văzuse așa ceva.
Bănuiala plană asupra lui John Doe, după cum Sherlock îi explică asistentului său:
– În general, dragul meu Watson, nu trebuie să cauți prea departe! Făptuitorul este, de obicei, un apropiat. Bulă și Drulă, Lolek și Bolek, Bălănel și Miaunel, Oleg și Serioja…
– Și aici?
– Păi, victima e John Smith. Cine i-o putea coace decât John Doe?
– Totuși, parcă e prea puțin!
– Dacă ținem cont că suspectul a zbierat în public, la pub, că o să-i împrăștie creierii pe pereți, mi se pare îndeajuns.
„Se dă mare detectiv, da’ mă ia cu Lolek și Bolek, în loc să zică de la început că l-a auzit tot pubu’!” – gândi doctor Watson.
John Doe fu chemat la secție.
– Ce părere ai despre John Smith? – îl luă Sherlock pe de departe.
– Ar merita să i se crape capul, boul dracului!
– Ei, am o veste bună pentru tine! Cineva a făcut-o, aseară, între orele 22-24. Chiar, ai alibi pentru intervalul amintit?
– Am.
– Să auzim…
– M-am uitat la meci.
– Singur?
– Da.
Argumentul era destul de plauzibil, căci orice om normal s-a uitat la meci. Însă, este oare John Doe un om normal? Nu prea pare!
– Și cine a marcat golul victoriei?
– Paolo Rossi – minți suspectul fără să clipească.
– Nu-i adevărat, Rossi nici n-a jucat! Golul l-a marcat Babardelli!
John Doe căzu în capcana abilului detectiv. Doar doctorul Watson mormăi în surdină:
– Auzi la el, Babardelli! Bine că n-a zis Enrico Caruso!…
Sursa
Articole similare
- Advertisement -