Separeul

Atmosfera era destul de mohorâtă în separeu la Sabres.
– Oare mai munceşte cineva în ţara asta? – se întrebă premierul demis, Ludovic.
– Cum să nu! – intervenii. De pildă, eu de la cinci dimineaţa sunt zilnic în benzinărie şi-aştept să deschidă la Sabres!
– Mă rog, eu ziceam despre muncă, nu despre statul degeaba… – păru a nu fi înţeles.
– Da’ nu stau degeaba! Tot timpul iau un coniac, o ţigară de foi, o cafeluţă… Consum! În felul ăsta, ţin în spate o mulţime de producători, pe băieţii de pe tiruri, lucrătorii comerciali… Başca, tu îţi luai TVA-ul, fără să faci nimic! Şi ca mine-s o grămadă! Caius, Marcel, Teodosie, domnul plutonier-major Onici…
– Chiar! Voi de unde naiba aveţi atâţia bani, dacă doar staţi prin birturi?
– Suntem corupţi – explicai.
– Bine, înţeleg – zise fostul premier, măcar că părea a nu înţelege nimic. Dar, ca să te corupă cineva, trebuie să-i înlesneşti omului o treabă… Or, voi sunteţi fie în Dinar, fie-n Sabres, fie-n altă crâşmă…
– Tocmai! Ne corup ca să stăm acolo şi să nu-i încurcăm prin alte locuri, în care-ar fi posibil să ne aflăm dacă nu ne-ar corupe!
Ludovic ridică din umeri, dovedindu-mi, o dată în plus, că n-a priceput nimic din modul în care funcţionează ţara pe care se zice că ar fi administrat-o vreme de câteva săptămâni.


Sursa