Sensul acestui video-selfie made în Țoiuland este să comunice că ”sunt prostuță dar simpatică”, lasând și un luft de sens pentru privitor, adică duduia lasă un je ne sais quoi, un mic joc în decriptarea sensului, pentru ca omul să se întrebe dacă duduia este simpatică fiindcă este real prostuță și prostuțele, se știe, beneficiază de un credit nelimitat de simpatie, sau ”prostuța” și ”simpatica” sunt entități separate între care nu există un transfer de sens? Dacă ar fi prima variantă, ar apărea întrebarea firească ”de ce ministrul de externe al României ține morțiș să mulgă simpatie de la contribuabili revendicând pentru sine calitatea de prostuță”? Oare, să zic, Titulescu (ca să dau un nume pe care lumea îl asociază cu vârful ministeriatului la Externe) ar fi revenit de la Paris semnalând țării că a fost prostuț și n-a găsit metroul parizian în timp ce era lângă metroul parizian? Desigur că nu. Oamenii serioși au instinctul de a nu-și etala slăbiciunile de tot felul sub prezumția că etalarea slăbiciunior provoacă simpatie. Dar aici nu e cazul. Aici este vorba despre altceva. Ceea ce mulge aici duduia nu este simpatia naturală a omului față de prostuți, ci simpatia ipocrită a subalternilor față de șefi, aceea cunoscută și sub numele de ”la glumele șefului se râde întotdeauna”. De pildă, dacă una, o turistă pe nume Oana, nu găsea metroul parizian în timp ce stătea lângă metroul parizian, ar fi fost doar o glumiță de călătorie a unei gagici oarecare, o glumiță de parcurs, care ar fi pierit repede în noianul de selfieuri, fiind trecută în uitare de către următoare glumiță, aia cu ”căutam Turnul Eiffel și stăteam chiar sub el”. E din clasa ”mi-am făcut poză cum sprijineam turnul din Pisa”. Normal. Cam de căcat, dar normal. Dar aici este vorba despre un pur narcisism de șef. Glumiță ca să râdă subalternii. ”Ai văzut, dragă, șefa nu găsea metroul și stătea chiar lângă el, ha, ha, ha, ce simpatică e, cine-o ține, dragă, pe vaca asta, că m-am săturat să-i dau likeuri la toate tâmpeniile?!” Mai e și varianta unde duduia chiar crede, real-real, că este simpatică din fire și că orice fleac ar face și orice boacană, este, prin extensie, simpatic. Dacă e așa, n-am comentarii. Psihanaliza, ai legătura.
Sursa
