Scena balconului

ROMEO: Pe propria-mi răspundere, scrisei
Că merg Julietei să-i pândesc balconul!
E ora două’ș’unu. Mai un ceas,
Pot sta-n grădină, precum voieriștii!
Aș sta mai mult, dar de mă ia poliția,
Opt mii de lire n-am nici eu, nici tata!…

JULIETA: Nesăbuiți, bărbații! Pentr-un chip,
O clipă-ntrezărit de sub o mască,
Și mâini cu gesturi doar înmănușate,
Fantasmă ce-ar putea fi o zgripțoaie,
Ei garduri sar și intră în grădini,
Nepăsători că duc cu ei covidul!…

ROMEO: Dar, iat-o! Este glasul ei
Acela răzbătând din izoletă?…
Atât de-aproape e și, parcă, totuși,
Zid aspru-i distanțarea cea socială!
În brațe-aș strânge-o, dar mă protejez
Pe mine, precum și pe cei dragi mie!

JULIETA: Te-i liniști cu-al solitudinii păcat,
Romeo,-așa cum fac și Capuleții!
Ori cărți tu vei citi – să te aline -,
(Deși, ca să citesc, zău dacă-mi vine!).
Te du, Romeo, nu te mai ascult!
Până în cinșpe Mai nu mai e mult!


Sursa

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.
Captcha verification failed!
Scorul utilizatorului captcha a eșuat. va rog sa ne contactati!

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

- Advertisement -spot_img
Noutăți

Articole similare

- Advertisement -spot_img