Reconcilierea națională înseamnă, printre altele, și o gândire gospodărească, de

Reconcilierea națională înseamnă, printre altele, și o gândire gospodărească, de Moromete, de administrare la sânge a tuturor resurselor, multe, puține, câte or fi, pe care le-am strâns ca națiune de-a lungul istoriei, ca să le punem la treabă mai departe. Resurse naturale, materiale, absolut necesare ca să fim mai puternici, nu mai slabi. Dar și resurse de idei și inspirație, ca să fim mai uniți și mai deștepți, nu încă și mai vai de capul nostru. Să ne-mpăcăm și cu monarhia, și cu ceaușismul. Și cu nazificarea, și cu sovietizarea. Și cu Ceaușescu, și cu Antonescu. Și cu Vulcănescu, și cu Păunescu. Mai bine să luăm și să păstrăm ideea bună, care ne-a fost și ne este de folos, și să aruncăm faptele discutabile, de conjunctură istorică, ce-a fost rău. Că nu aruncăm căruța ruptă cu tot cu cal. Nu pârjolim toată livada că au dat omizile într-un prun. Nu aruncăm apa din copaie cu tot cu copilul. Fără această gândire pragmatică, ajungem așa cum am ajuns, un corp național și instituțional haotic, incoerent, unde fiecare organ are mintea lui proprie, un picior merge înainte, altul înapoi, o mână face, o mână strică, iar în cap, ce să mai vorbim, acolo mintea stă și gura turuie. D-aia, azi o avem pe Esca în manuale și pe Vulcănescu, nu. D-aia, în loc să țintim să fim ca Austria, o nucă tare, ne bucurăm că UE ne-a băgat și pe noi în seamă și ne-a trecut pe harta confederată ca un fel de pădure amazoniană din Carpați, o sursă de resurse. Ceușescu a fost un dobitoc fiindcă a făcut pe deșteptul, el fiind un prostălău care credea că se pricepe la toate, nu fiindcă a scos țara din era agrară și a-ntărit-o. Reținem de la el, nu dictatura și incompetența, ci că este posbilă unificarea resurselor naționale într-o singură direcție. Bine, direcția lui era proastă. Dar hai să punem creier de la creier și să facem noi una mai bună dacă suntem așa deștepți. Că, de la el încoace, singura idee națională a fost tot aia veche, a lui Brătianu, cu ”să lăsăm capitalul străin să fecundeze țara”. Bună și asta, dar iată că de treizeci-și de ani încoace capitalul străin a fecundat-o de-a rupt-o, că umblă țara crăcănată și agramată, de parcă Ceaușescu s-a reîncarnat în Ciucă, minus ideile fixe, că Ciucă funcționează la ordin, nu la mintea lui, ca o mașină cu motorul pe dinafară. Cu Vulcănescu, la fel. Ăla a fost cât a putut de patriot în condițiile date, absolut deloc ideale, dar nu a scos evrei de ciuf în Piața Universității și i-a împușcat în ceafă, ca civilizatorii nemți ai Europei. Hai să-i luăm cărțile, să le citim, că avem ce; și să-i notăm activitatea guvernamentală ca un punct slab în CV, nu să-l ștergem din istoria noastră națională. Mai ales că, dacă plecăm pe panta asta, va reieși că singurii oameni curați și drepți din România interbelică au fost evreii care țineau prăvălii în Brăila. Păi, Țuțea, fără operă scrisă, este koșer, iar Vulcănescu, ale cărui cărți încă mai inspiră românii peste decenii, nu? Pe Eliade nu-l ușuiți din istorie? Da, știu, l-ați ușui și p-ăsta, dar nu puteți, că el a scris-o. Cu Antonescu, la fel. Da, a făcut pact cu monstrul uman german, a dat mâna cu Hitler, i-a aplicat ordinele, a făcut progrom, dar, pe de altă parte, a fost ultimul conducător de stat român care a reușit să elibereze Basarabia. Da, să-l condamne istoria, dar să-l și păstrăm în amintire și în istorie, ca pe un român care s-a făcut frate cu diavolul ca să treacă puntea și să luăm aminte: oare, undeva, în viitor, vom putea trece puntea și fără să facem pactul nefast? Doar și pentru că a făcut acestă temă gândire posibilă, aș cere iertare din toate puterile poporului evreu, dar nu l-aș arunca pe Antonescu la coșul de gunoi al istoriei. Mai degrabă i-aș arunca la gunoi, precum și în pârnaie, pe toți aceia care, timp de trei decenii, și-au luat comision la vânzarea resurselor naționale către capitalul străin fecundator, mai ales că statuile lor sunt vile și sunt mai ușor de depistat decât un bust mic și ascuns de frunziș prin București. Băi, useriștilor, mai stați puțin cu buldozerele alea din Piața Sfântul Ștefan, că poate avem ținte mai intersante. Cu atât mai interesante cu cât ar putea fi vilele în care v-ați născut. Vă băgați? Motor!


Sursa