Problema nu este că ăia sau ăilalți conduc lumea ”cu adevărat” și că în acea lum

Problema nu este că ăia sau ăilalți conduc lumea ”cu adevărat” și că în acea lume condusă de ”forțe” ne aflăm și noi, românii, mofluzi și ranchiunoși din tată-n fiu, veșnic deprimați din cauză că suntem nevoiți să umblăm cu o cătușă de colonist în suflet, ba încă și mai mult, că suntem educați să numim cătușa ”libertate” și pe colonist ”civilizație”. Problema este că nu conducem noi lumea, așa încât acest subiect să nu mai fie un subiect. Problema nu este că sunt ăia mai deștepți decât noi, ci că nu suntem noi mai deștepți ca ei, nu cu mult, ci măcar atât cât să nu ne mai ia ăia de proști. Oare ce s-a întâmplat cu zicala populară ”decât să plângă mama, mai bine să plângă mă-ta”? Apropo. Eu mereu am avut o problemă cu muma lui Ștefan cel Mare (doamna Oltea), această defetistă. ”Du-te la oștire! Pentru țară mori! Și-ți va fi mormântul coronat cu flori!”. Greșit. De ce îi prezice lu’ fi-su moarte și glorie în loc să-i ureze direct glorie? Bolintineanu, geniu, dar aici a lăsat garda jos și a dat glas, fără să vrea, narativei colonialiste. Să fii mai atent data viitoare, Dimitrie!
– Mamă, m-au spart ăia.
– Tulemumancur de animale. Ce-ți trebuie fiule?
– Ceva de mâncare și mitraliere.
– Na. Du-te și sparge-i. Și să nu dea dreq să-mi vii mort, că te omor cu mâna mea!
– Bine. Am plecat.
– Stai. Cînd vii, să-mi aduci și capetele ălora care te-au bătut, să-mi fac ghivece la mușcatele astea.
– Am țâșnit.
– Stai. Vrei să vin și eu cu tine?
– Nu, mamă, mersi. Mă descurc.
– Brava băiat. Fute-i, mamă.
Cultura română este plină șopârle bolintinene care înmoaie sufletul de învingător al românului care se freacă de cultură și-l transformă într-un intelectual, în loc să-l călească și să-l facă stâncă de granit, să dea ăia-n român cu barda și barda să se facă țăndări, de să se mire oamenii de știință de la Oxford și să zică „acest material provine dintr-o sursă extraterestră”. N-o mai evoc pe săraca Ana Manole, care a murit fiindcă l-a lăsat pe boul ăla de bărbacsu să-și facă mendrele lui perfecționiste cu ea. Sau pe ciobanul care-și vede viitorul în oaie și nu scoate cuțitul la dușmani în secunda doi, să mi-i ia pe baciul ungurean și pe cel vrâncean din somn:
– Ce faceți voi acilea, bacilor?
– Iaca, dormim.
– Corect. Și-acum o să dormiți forever, golanilor!
Și, haț-haț, să le ia beregățile și să ducă balada-n derizoriu, acțiune și violență. Predator: Ciobanul Moldovean.
Pe scurt, decât triști, deprimați și cârtitori, mai bine veseli, caftangii și înjurători. Țara ne sună. Să n-o punem pe silent.
– Țâr, țâr, țâr.
– Alo, da.
– Bă, tu ești prost?
– Dar cine-i la telefon?
– Țara.
– Scuze, nu te-am recunoscut. Nu, țară, nu sunt prost.
– Bine. Just checking.


Sursa