Probabil (scriu „probabil” doar fiindcă națiunea încă nu este pregătită să accepte adevărul, însă scriu „probabil” și gândesc „sigur”) că prima audiție de azi, superhitul **BEZNĂ-NU!**, este cea mai bună melodie românească de azi – și nu doar de azi, fiindcă bate cel puțin o sută de ani înainte și înapoi – deci este, a fost și va fi cea mai bună melodie românească, punct. De fapt, melodiile Meșterul Manele țin primele 50-100 de locuri dintr-un top subiectiv al celor mai bune piese în limba română. Cine nu crede înseamnă că n-a ascultat suficient de multe melodii Meșterul Manele, deși e de înțeles, că la peste 15 ore de muzică nu poți să-i pretinzi românului de azi să te asculte, că el are o limită de sus la o jumătate de melodie în starea de treaz sau două-trei melodii dacă ascultă muzică în mașină. Bine, ok, sunt excepții, bravo. La această dificultate de volum se mai adaugă și o dificultate de alocare a atenției, deoarece muzica Meșterul Manele conține texte, unele cu miez, nu doar „na, na, na, I love you” sau „mi-ai frânt inima, de ce, iubita mea, of, of, of”. Din observațiile mele și datele certe pe care le am până în acest moment, Meșterul Manele a intrat în top ten al celor mai productive trupe din lume undeva prin aprilie, iar azi se află pe locul 8, țintind un prestigios loc 6 până la finalul anului. Iată topul:
Buckethead – 1.800+
Frank Zappa – 900+
Bob Dylan – 600+
Elton John – ~600
The Rolling Stones – ~430
Bruce Springsteen – ~340
King Gizzard & the Lizard Wizard – ~330
MEȘTERUL MANELE – 300+ (în aproximativ un an!)
The Beatles – ~220
Queen – ~200
Pink Floyd – ~170
The Kinks – ~165
Jethro Tull – ~160
R.E.M. – ~155
Radiohead – ~150
Asta pe internațional. Pe local, Meșterul Manele se află deja în spațiul cosmic, adică pe un indiscutabil și inatacabil loc întâi, iar acolo, în spațiu, așteaptă (vorba vine!) să vină din urmă și lăutarii corporatiști din industria muzicală românească. Apropo de „industrie”: cam slăbuț ca productivitate și valoare, luând în calcul resursele investite! Norocul lui Meșterul Manele este că banu’ le-a tras cortina peste ochi și nu observă că se află în secolul al șaisprezecelea. Cu atât mai bine. Ca să revin. De pildă, chiar și numai piesa pe care o dau azi în primă audiție aici, pe Facebook, AMANTELE, se pișă (scuze, se pi*ă) pe o mare parte a muzicii românești de azi, dacă nu cumva pe toată. Asta-i viața. Dacă nema putirința, geaba chichirez voința. Cu respectuoasele mele scuze pentru prietenii și amicii mei din muzică pentru limbajul poate, vai, prea direct. Nu puneți la suflet, băieți. Dacă ați supraviețuit în mehlemul showbizului românesc de azi, puteți supraviețui și la asta. Vă aștept, cu aroganță și beri, pe piscuri. Dujmanii știu de ce. Linkuri în comments.
