Privirea șoferului care vine de pe strada laterală și se uită la tine, cel care vii pe bulevard, implorând din ochi să-l lași și pe el se bage. Bambi e mic copil. Greu să-i reziști. Dar se poate. Încă se mai poate. La mine nu ține cu privirea cerșetoare, eu îl las doar dacă face un gest cu mâna, adică ”oare s-ar putea să…”? Dar dacă nu ridică nici măcar un deget, eu prefer să înțeleg că nu-și dorește cu adevărat bulevard, și mai bine stătea acasă. Dacă tot te-ai deranjat să ieși pe șosea, atunci implică-te mai serios, nene! Spun șoferii din provinicie că noi, șoferii bucureșteni, suntem mișto, fiindcă îi lăsăm să se bage. Nu suntem mișto, măi băieți, ne-am delăsat, pur și simplu. Cu mărinimia asta o s-ajungem blegii Europei și când o să fim la Roma n-o să mai putem ieși nici din parcare. De Istanbul nici nu se mai pune problema, că oricum toți europenii sunt carne de mici acolo. Ca să fim mai buni trebuie să fim mai răi.
Sursa