– Oooo, să ne trăiți, stimate domn! – ziseră colegii de cafenea.
Peste noapte, crescui în ochii lor, deoarece DNA mă acuză că am primit o șpagă de două milioane de euro, în 2006.
– Nu-i chiar așa – încercai să neg.
– Așa, ține-te tare, să nu recunoști nimic! – fu singura lor reacție.
Ajuns în fața procurorului Georgescu, aflai că șpaga a mai scăzut:
– De fapt, era în 2008, la restaurantul Astoria, când cetățeanul austriac M. ți-a dat două milioane de schilingi.
Din presă, colegii aflară că nu-s cine știe ce corupt, așa că mă salutară rece.
– Stați puțin! – îi veni o idee lui Aurel. În 2008, austriecii erau deja pe euro. Ăsta nici n-a luat șpagă, cred că a mai și achitat consumația!…
l meu se apropia de zero, cu tendința de-a ajunge la negativ.
Adevărul e că primisem 50 de mărci germane, însă, în 2012, cum rămase până la urmă, asta era deja numismatică, nu șpagă!
Sursa