Că va fi fost arătare cerească ori duh subpământean, Caius n-ar putea preciza, însă se pomeni cu entitatea în apartament. Cât îl priveşte pe Caius, era un om ca oricare altul, cu diferenţa că nu prea obişnuia să facă nimic, în afara faptului că umbla brambura.
– Ce tot foşneşti acolo? – întrebă iritat, după ce o vreme se prefăcu că doarme, gândindu-se cum să acţioneze în condiţiile prezenţei unui străin.
– M-am gândit la o chestie – răspunse un glas de contratenor. Cum, de Crăciun, ţi-am dat ţeapă, am zis să mă revanşez oarecum. Uite, ţi-am pus aici, în lei noi, o sumă echivalentă cu tot ce-ai cheltuit, cu rost ori, mai ales, fără, în întreaga ta viaţă de până acum…
– Mişto! Cred că nu-i mare lucru, da’ oricum…
– Mare lucru nu-i, dar tot s-au adunat peste patru milioane de euro. Iar, ca bonus, ţi-am adus şi ţigări, aşa cum se făceau pe timpuri, cam tot ce-ai apucat tu să fumezi. Winston, Marlboro, Camel, Gauloises Caporal, Gitanes… Din astea ţi-am pus mai multe, că ştiu că nu-ţi plac Dunhill, Rothmans ori Peter Stuyvesant…
Se adunaseră vreo patruzeci de baxuri.
– În plus, ca să nu-ţi ceară colegii de la Dinar, voi face în mod excepţional ca acolo să se găsească ţigări ca pe timpuri, la preţuri modice, de douăzeci de cenţi pachetul, însă doar pentru clientelă.
– Perfect! – încuviinţă Caius.
– Sau ai vrut altceva? – se arătă entitatea îngrijorată. Poate sănătate, ori aprecierea semenilor…
– Nu, nu, e bine aşa! – alese Caius, fără să ezite, esenţialul.
După cum o recunoscuse şi arătarea, nu era mare lucru, însă Caius socoti să nu se arate nerecunoscător, deoarece mulţi alţii şi-ar dori, probabil, să aibă parte de întâmplări similare.
Sursa