Poveste de dragoste

Fatalitatea pândi după colţ şi-i trase lui Aurel un picior un cur. Nefericitul, în loc să se bucure de văzduhul auriu, se îndrăgosti de Diana.
În general, nimic nu poate fi mai iritant decât să ai un îndrăgostit în acelaşi local. Cu Aurel, însă, ne-am spus că putem face o excepţie, astfel că-l ignorarăm. Primul remarcă Tudose că nu ne mai prea cere bani de langoşi, că merge tot mai rar la closet ca să bea apă şi că a încercat să se spele, ca şi cum asta i-ar fi folosit la ceva. În plus, ofta.
– Ca să nu bei apă şi să oftezi, poţi s-o faci şi-n parc! – observă Caius.
– Cel puţin, bine că s-a spălat la fântână şi nu ne-a porcăit closetul – adăugă Raul, apoi ne gândirăm la alte lucruri.
După vreo patru zile, domnul plutonier-major Onici medită cu glas:
– Pe lumea asta, se află orice! De aceea, ce rost are să te ascunzi? Uite, Ilie de exemplu. De ani buni spune tuturor şi pretutindeni că şi-a făcut averea prin delapidare. Şi-l lasă toţi procurorii în pace, că doar n-o să-şi pună mintea cu unul care mărturiseşte de bunăvoie! La fel, şi de mine se ştie că-s corupt! Şi? O spun chiar eu, nu trebuie s-o afle nimeni de la alţii… Dar, nu asta era ideea. Am aflat de ce oftează Aurel… I s-a pus pata pe Diana.
Treptat, ne dădurăm seama cine e persoana. Recunoscurăm în gând că, deşi republican, Aurel nu are gusturi rele! Domnul plutonier chiar o căută pe tânără şi-o seduse în aceeaşi zi, invitând-o la Sabres. În Dinar ar fi fost riscant, că ne-am fi aruncat şi noi.
A doua zi, plin de creveți şi săruturi, domnul Onici simţi nevoia să săvârşească o faptă bună:
– Aurele, astă noapte am petrecut cu Diana aia, a ta. Hai să-ţi povestesc cum a fost!


Sursa