Porcarul

Viorică le aruncă porcilor pâine nefeliată, motiv pentru care purcelul Bruno făcu febră și trebui chemat medicul. Acum, Viorică tremura înaintea lui Verde Împărat.
– Ce te-ai gândit tu, – zise Luminăția Sa – de ce să mai iau feliator când banii pot să-i beau?
– Nu i-am băut! – interveni Viorică, dar primi îndată o palmă peste ceafă de la clucerul Ilie.
– Dacă azi le dăm porcilor pâine nefeliată – continuă suveranul -, mâine am putea lăsa pisicile să-și prindă singure șoarecii, păunii să-și decojească semințele, iar eu să cotrobăi prin cămară și să mă descurc!… De fapt, acțiunea ta era cu bătaie mai lungă: porcii vor deveni depresivi – ți-ai zis -, carnea lor își va pierde calitățile nutritive, împăratul se va îmbolnăvi și vom instaura anarhia! Cu alte cuvinte, crimă împotriva orânduirii legitime! Sau, mai pe înțelesul tău, între cinci și cincisprezece ani…
– Douăzeci, să fie rotund! – propuse avocatul apărării.


Sursa