Agentul SIE Aurel Pop avea o misiune dificilă. Între altele, trebuia să deturneze protestele din Franța într-o direcție știută doar de noi. De fapt, asta credea Aurel. Scopul operațiunii era ușor diferit. Lansaserăm zvonul că, undeva în interiorul agentului, se află un microcip cu care poți controla întreg sistemul de sateliți.
– Cineva tot va fi suficient de curios ca să-l ciopârțească! – nădăjdui chestorul Stoler.
Până să deturneze protestele, Aurel intră într-un bar.
– Pope. Aurel Pope. Agent! – se prezentă el unei femei fascinante, căreia îi și arătă legitimația de la SIE.
– Judith – răspunse femeia. Legitimația nu pot să ți-o arăt, că-s sub acoperire.
Aurel gândi vijelios: „cum s-o conving?” Își propuse să abordeze metoda clasică:
– De fapt, eu sunt astronaut. Intergalactic. Între zboruri, îi mai ajut și pe amărâții ăia de la SIE. Eram, acum câțiva ani, într-o galaxie îndepărtată, N-04, dac-ai auzit…
– Parcă – îl întrerupse Judith. N-ai la tine, cumva, un Furazolidon?
– Ba da! Am, dacă vrei, și bicarbonat!…
– Nu vreau, dă-mi un Furazolidon!
Urmă o noapte de vis pentru Aurel, și una de coșmar pentru noi.
– Ăsta, în loc să vină acasă în cutii de chibrituri, se distrează pe banii contribuabililor! – ziserăm cu năduf.
Sursa
Articole similare
- Advertisement -