Operațiunea Arcotel

Polițiștii din Linz nu mai văzuseră niciodată așa ceva! În parcarea Arcotel, șapte indivizi zăceau bătuți măr! De regulă, se mai confruntau cu câte-un drogat care zicea umil: „Eu nu fur, doar cerșesc!”, sau cu indivizi veniți din Est care foloseau chiuveta, frapiera ori zidurile clădirilor pe post de pisoar.
– Cine să fie? – se întrebă maiorul Kurt. Yakuza, Sovremmenik, mafia albaneză?…
Camerele de supraveghere nu fac supoziții, ele înregistrează totul în mod obiectiv. Era vorba de agentul SIE Aurel. Victimele erau din agenții rivale.
– De ce i-ai bătut? – întrebă Kurt. Știi că doi dintre ei vor face dializă, iar ceilalți cinci vor bea toată viața supă cu paiul?…
– Nu știam, n-am cunoștințe de medicină.
– Dar, de ce-a trebuit să-i lovești?
– M-au enervat! Fluierau după Judith…
– Bun, dar erau agenți hiperinstruiți! Voi, în România, chiar nu vă temeți de nimic?
– Ne temem și noi… De pildă, mie mi-e frică să nu mănânc la cantina Liceului „Azur”, să nu mă vaccineze Arafat cu forța, mi-e frică de termite, de șoareci… Dar, la bătaie, e care pe care!
Aurel fu dus în arest. Aici interveni rolul meu. Ca să nu se facă Țara din nou de căcat, fusei trimis să-l salvez pe Aurel. Nu de austrieci, ci de agentul FSB Kakulia, cel mai dur dintre toți.
Îl scot pe Aurel din celulă, Judith exclamă: „Eroul meu!”, însă, în gang, apare rânjind Kakulia.
Îi zic:
– Acum, te voi umili! Așa bătaie n-ai mai luat nici când ai făcut instructajul la FSB!
– De ce crezi că mă vei umili? – nu înțelese Kakulia.
– Pentru că eu sunt scenaristul, tâmpitule!
Maiorul Kurt veni ulterior la locul faptei, dar socoti că e mai prudent să declare că a fost un accident pe baza unei crize de delirium tremens.


Sursa