Azi noapte, la gastroenterologie, nimeresc din nou cu Vladimir în salon.
– Cu ce ești? – mă întrebă el, empatic.
– Pentru clismă. I-am tras cu mici, berea a fost insuficientă, și-am mâncat și niște urdă…
– Înțeleg. Eu m-am întors pentru fasolea verde, nicăieri n-o face așa de bună ca aici!
