Omul poate avea uneori senzația că președinții, premierii, somitățile și celebritățile sunt parte din viața lui, că sunt colea, trăiesc cu ele în casă și el intră în dialog cu ele în fiecare zi, dialog care e după firea omului, unul îl ia pe președinte la trei-păzește, altul stă cu premierul la măsuță, în sufragerie, și schimbă idei la o cafea, atât de departe ajuns fandacsia cu democrația. În realitate, senzația aceasta este (cred eu), din domeniul afecțiunilor psihice, încărcate de un anume romantism, nu zic nu, ca în Dorian Grey, unde omul captivat de o imagine o ia razna și-și dă viața peste cap. Această obsesie este principala cauză a depărtării omului de gândirea sănătoasă și pragmatică a burghezului și transformarea lui, dintr-un stâlp al societîții, într-un veșnic activist, unul care e-n stare în orice clipă să-și lase traiul lui bun și liniștit pentru cine știe ce idee politică, o idee care, ca să fie și mai ridicol, nici nu este a lui, ci iese pe bandă de la fabrica de activiști. Azi, când numărul fantomelor prezidențiale care trăiesc în mințile noastre s-a mai redus cu o unitate și populația se frisonează emoțional, dacă nu de regrete, măcar de aripa istoriei care i-a fâlfâit pentru o clipă pe la tâmple, îndrăznesc să am detașarea, poate chiar nesimțirea burgheză să observ detaliul că pe Iliescu l-a răpus un cancer la plămâni, cu toate omul n-a fumat în viața lui. Altfel zis, sănătatea l-a răpus. Pe aceeași temă, tema ireverențelor utile pentru minte și spirit, semnalez că noul meu single, intitulat ”Stâncă” și interpretat de formația Meșterul Manele, iese azi, aici. Universul știe de ce. Restul vor afla.