O particularitate a acestor alegeri este absența oricărei emoții publice în legă

O particularitate a acestor alegeri este absența oricărei emoții publice în legătură cu rezultatul. Atitudinea pe care o captez din online și din împrejurimi este o indiferență calmă, ceva de genul „n-a fost cândva să nu fie cumva” și asta nu fiindcă Bucureștiul a avut doar primari de coșmar și s-a învățat cu dezastrele, ci fiindcă se pare că bucureșteanul s-a prins că „sistemul” este mai puternic decât primarul, astfel încât și dacă mâine vine însuși Superman la primărie, n-are loc de-ntors nici un milimetru ca să facă ceva bun și bine, că este atât de încorsetat de legi, regulamente, contracte și litigii, că e ca un elefant în magazinul de porțelanuri, doar și dacă dă nițel din trompă face prăvălia țăndări și e bun de plată, o plată românească, care nu e cu bani și funcție, ci totală, nucleară, plătești cu viața, nu cu viața-viața, ci cu tot ce înseamnă ea. Din această cauză cred că nici nu mai este posibil să funcționezi ca primar (sau în orice demnitate a statului român) fără să te mânjești, nici nu mai poți să „nu iei”, fiindcă altfel ajungi ca Serpico, dușmanul tuturor colegilor până găsesc ei o cale să îți facă felul, iar de regulă, acea cale este să te încurajeze într-o direcție în care îți rupi singur gâtul. De aceea, oricine ar veni primar, nu poate schimba nimic important, bucureștenii au înțeles asta. Tot ce poate face este să se integreze în ce este. Ergo, zero interes. Pe de altă parte, chapeau pentru ăia care încă mai cred în ștampilare. Și eu am fost copil și știu cum e. Frumos.


Sursa