Noaptea târziu, dincoace de Splai, în ”Capitale”, de pe Paris și până-n Primăverii, stă-n aer un miros de primăvară coaptă și frunză nouă, de macadam cosmopolit, terase finuțe și jipane odihnite, ceva de să emigrezi înapoi din Nisa doar ca s-o mai tai o dată pe jos, din De Gaulle și până-n Dorobanți ca să-ți bei berea ta de haimana ultracentrală. Tot așa, pe plaiul de dincolo de Splai, în Berceni, cât e bulevardul de larg și lung, se-nșiră capote strălucitoare de mașini bunicele, drăguțele, printre care Golf-urile par modeste. E liniște și pace, doar motoretele se mai zbânțuie pe stradă, cărând șaorme, pizze și beri către populația lipită de plasme prin hogeacuri. Recunosc starea și mai ales mirosul. De la Nord la Sud, miroase a burghezie-n București. Mă risc să fiu optimist și zic: nu sunt sigur dacă noi, burghejii, am luptat, dar știu c-am învins! Cred că știu și pe cine.
Sursa