Negoiță la gagici, iată o situație perfect umană, unde omul greu împovărat de ap

Negoiță la gagici, iată o situație perfect umană, unde omul greu împovărat de apăsătoare responsabilități publice simte nevoia să mai elibereze din presiune, achiziționând din mediul privat (căci la stat nu găsești calitate) niște păsă pentru tratamentul la care, de fapt, orice demnitar copleșit de demnități ar trebui să aibă dreptul, că dacă tot au regulat o țară (un sector, în acest caz), ce mai contează niște fofomodele. Nu exclud ca la Negoiță să nu fie vorba despre depravare, ci despre iubire, că aparițiile sale publice (era să scriu pulice) înfățișează un erotoman sensibil, deși țeapăn ca un cerb prins noaptea între faruri, care îi scrie poezii lui Freud pe pereții camerei de izolare de la ospiciu. Totul este de înțeles aici. Însă ceea ce mi se pare revoltător este că le-a pângărit pe fetele alea cu pungi de-un leu. Dacă nu cumva pungile alea nu-s pline de prezevative, n-are nici o scuză.

Sursa