Ilie își preluă schimbul bine dispus. Mai avea doar două luni până la pensie:
– Patruzeci de ani am șubrezit țara ca bugetar, urmează s-o duc de râpă încă douăzeci de ani ca pensionar! Sporuri, vouchere…
Dintr-o dată, i se păru că are mai mult lărgământ. Întâi îi plăcu, apoi îl sună pe Filip:
– Bă, tu ai văzut că a dispărut Gigantul lui Paciurea?
– Cum să dispară, măi, omule? Trebuie să fie pe-acolo! Uită-te mai bine!
Ilie se uită mai bine și canci Gigant! Anunță poliția.
– Cine-a dispărut? Gigantul? De cât timp?
– Când am intrat în schimb, nu mai era.
– Eu am întrebat de cât timp.
– Azi-noapte.
– Intervalul oral?
– 22-6.
– Păi, dacă nu se-ntoarce, reveniți cu un telefon.
Într-un final, sosiră agenții Virgil, Tudose și Simona.
– Cât zici că era? – întrebă Tudose.
– Până-n tavan.
– Și kilograme?
– Vreo 6-7 tone.
– Jiuuu! – făcu Simona. Hai, că Mona Lisa o bagi într-o sacoșă, da’ șapte tone?… Era mare?
Nu putem divulga detaliile anchetei. Pe scurt, s-a stabilit că, în intervalul oral 22-6, Dincă evadă din arest, subtiliză – prin metode specifice – Gigantul, pe care-l duse acasă și-l pisă cu barosul într-un butoi din pivniță. Inculpatul recunoscu, până la prânz, toate învinuirile.
– Ar trebui să facem și-o reconstituire – propuse Virgil.
Chestorul Stoler avu altă opinie:
– Probele sunt contaminate, mai bine-o lăsăm așa, că mai iese că a făcut ăsta praf un Rodin!
Sursa
