#mesterulmanele În aceste zile, aparatul de propagandă de partid și de stat denumit, în mod tradițional, ”presa liberă”, se ocupă cu două lucruri: dezvăluirea dușmanilor statului, adică scoaterea la lumină a acelora care, unu, iau salarii degeaba și doi, iau salarii mari. Scopul acestei ocupații, deși pare nobil și cetățenesc, este doar pupincuresc, căci presa liberă nu dezvăluie nimica, ea doar pune și ea umărul la activitatea guvernamentală și îl pune cu atâta zel, că te și miri de ce guvernul nu-i face presei un minister, să-i zică Ministerul Propagandei și gata; sau poate Ministerul Adevărului, ca să fie ca în Orwell, nu ca în Goebbels. Deși ambii autori și filologi și-au făcut studiile la universități prestigioase, Orwell la Eton și Goebbels la Heidelberg, și ambii au criticat comunismul, numai Orwell a intrat în istore ca scriitor, deci ca intelectual, deci e de bine, ca brand. Dar ceea ce nu face ”presa liberă” este dezvăluirea, cu nume și sume, a înalților demnitari, demnitari și funcționari care au creat deficitul colosal pe care colosalul Bolojan se cocoșează să îl micșoreze, foarte probabil cheltuind de la buget ale parale fiindcă, se știe, să faci deficit costă, să scazi deficitul, iar costă, ceea ce arată că este mai bine să nu faci deficit din capul locului. Dar ce costă atunci când vrei să reduci deficitul? De pildă, presa liberă. D-aia și afacerile de presă sunt afaceri bune, fiindcă seamănă cu deficitul. Acolo, costă să-l faci, costă să-l reduci. Dincoace, costă să dezvălui, costă să nu dezvălui. Seamănă atât de bine că nu m-aș mira deloc să aflu că statul și presa sunt frați. Îl știi pe Secu? Ăla era ta-su.
#mesterulmanele În aceste zile, aparatul de propagandă de partid și de stat denu
Articole similare
- Advertisement -
