Mesajul

Raul a fost întotdeauna un cetăţean model, informând organele abilitate de fiecare dată când i se părea că deţine informaţii importante. Aşa a procedat şi luni când, după o experienţă stranie, dori să atenţioneze Poliţia. Comisarul Georgescu îi luă depoziţia.
– … revenit la domiciliu în jurul orei 23, după ce m-am spălat şi mi-am făcut un ceai, intrând în sufragerie am văzut o fantomă…
– Adică, o entitate! – îl corectă comisarul. Fantomă, din punct de vedere tehnic, are-un înţeles strict delimitat, în vreme ce entitatea poate fi orice, de la extratereştri la cai verzi pe pereţi…
– Asta fantomă era! – se ambiţionă Raul.
– Mă rog, rămâne de stabilit. Şi ce făcea entitatea?
– Stătea în dreptul ficusului şi, iniţial, nu zicea nimic.
– Păi, ce să fi spus? Entităţile imateriale, lipsite fiind de coarde vocale, nu pot produce vibraţii ale aerului şi, implicit, sunete…
– Ba pot, că mai târziu mi-a vorbit.
– În cazul acesta, poate-a fost un mod telepatic de-a transmite idei, gânduri sau simţiri. Sunteţi convins că aţi receptat o propagare fizică a undelor sonore?
– Nu ştiu, cred că da…
În mod evident, Raul era preocupat mai mult de mesajul transmis, spre deosebire de comisar, înclinat către acribia ştiinţifică.
– Să zicem… – reluă comisarul Georgescu. Şi ce v-a comunicat entitatea?
– Mi-a spus că se numeşte Cosmin Filip şi că este născut în 1954…
Domnul Georgescu îi făcu semn din sprâncene Florinei, iar aceasta, fără să mai solicite alte precizări, se apucă să caute numele indicat.
– Este! – interveni femeia. S-a sinucis în 1979…
– Hm! – făcu poliţistul. În cazul acesta, e foarte posibil să fi fost, într-adevăr, o fantomă…
– Păi, aşa am şi spus! – zise Raul, cu o uşoară undă de reproş.
– Da, aţi spus, însă datoria noastră era să verificăm! Şi doar atât a zis enti… fantoma?
– Nu. A mai adăugat: Am muncit ca un prost şi ei şi-au bătut joc de mine!
– Mda! – făcu comisarul, vizibil iritat. Zici că-i text de rap! A muncit ce? Cine şi-a bătut joc? Prietenii de pahar? Vecinii? Radio Europa liberă? Măăă, ăştia nici pe lumea cealaltă nu se-nvaţă să spună ceva coerent!…
Raul ridică din umeri, căci venise să informeze, nu să facă analiză pe text. Comisarul, în schimb, era tot mai montat:
– Dacă şi-a pus capăt zilelor în 1979, ce mă bate la cap astăzi, când noi nu ne mai vedem capul de treabă cu cazurile anului 2021? Să-i fi bântuit pe ăia de la Miliţie! Eu sunt poliţist într-o ţară democratică, başca şi cu spectrul restructurării, și-n contextul pandemiei!…
Domnul Georgescu se potoli treptat, revenind la un ton mai echilibrat:
– Am mai vrut să vă întreb ceva: ce aţi consumat ieri în oraş?
– Păi, le-am cam amestecat – mărturisi Raul. Coniac, bere, absint…
– Aha. Şi aţi atins… entitatea?
– Da, am încercat.
– Şi?
– Şi, atunci, a dispărut.
– E clar, tremens! – conchise comisarul, chiar dacă mai târziu îşi zise că viziunile din crizele de delirium tremens nu furnizează, de regulă, date care să-şi afle confirmarea în computerul Poliţiei.


Sursa