În timp ce se gândea ce bine ar fi să prindă o misiune de vreo cinci ani la Linz, Aurel primi un sms: „Știu ce ai pus la cale! Dar, dacă o faci, fă-o fără să-i mai spui cuiva! Dacă se află, ești terminat! Din partea mea, nu-ți fă griji, și eu aș proceda la fel!”
– Cum dracu a aflat? Că n-am zis nimănui! – gândi Aurel, temându-se să rostească cu glas. Să fi vorbit în somn și, prin metode specifice, m-a auzit? Cică, dacă nu stai în cameră cu telefonul, laptopul și televizorul, n-au cum să te urmărească… Trebuie să fiu mai prudent!…
În vreme ce Aurel se frământa astfel, chestorul Stoler primi la rândul său un sms: „Respect enorm munca dumneavoastră! Însă, dacă Aurel va duce la îndeplinire ce și-a propus în secret, va arunca o pată de neșters asupra întregii instituții!”
– Am simțit din prima zi că mi-am găsit beleaua cu ăsta! L-am trimis în Gabon, Tanzania, Himalaya, Mongolia și Coreea de Nord, și tot a scăpat!… Dacă-l întreb, știu de pe-acum c-o să mă mintă! Dar, nu sunt eu fraierul lui! Îl voi trimite în Austria, s-o neutralizeze pe agenta Judith! Cu mine și-a găsit nașul!..
Așa ajunse Aurel la Arcotel Linz. Pentru ca s-o poată supraveghea pe Judith, stă cu ea în cameră, iar camera ei a subînchiriat-o. Spre lauda sa, a fost ideea lui Aurel să mai facă un ban. Spre lauda mea, eu am avut ideea celor două sms-uri.
Sursa
