”Mai multă muncă pentru aceeași bani” este exact mesajul de la care, în opinia m

”Mai multă muncă pentru aceeași bani” este exact mesajul de la care, în opinia mea, i se va trage sfârșitul acestei coaliții, și zic coaliție în sensul larg, cu președinție cu tot. Și nu neapărat pentru că amenințarea cu ”mai multă muncă” ar stârni vreo răscoală în populație. În realitate, o lungă istorie în domeniul bătăii de joc, a format la salariatul român instinctul de autoapărare perfect cuprins în expresia ”noi ne facem că muncim, ei se fac că ne plătesc”. Altfel zis, România va intra în grevă bagpuleză. Dar ceea ce zgândăre cu adevărat nervul public este faptul că guvernarea ignoră suveran vinovății pentru faliment, fiindcă, hai s-o zicem p-aia dreaptă, e faliment, nu criză; iar faptul că statul n-a intrat încă în incapacitate de plată datorită guvernărilor anterioare este un miracol efemer care se întâmplă doar fiindcă finanațele statului sunt atât de halucinant de absconse și de stufoase, încât statul nu mai are reflexele financiare și economice sănătoase, a căpătat reflexul întârziat al unui dinozaur, azi îi tai coada și pe el îl doare abia mâine. Dacă statul era o corporație și nu o coruptocrație, ar fi văzut falimentul venind, ar fi reacționat din timp și dacă reacția nu ar fi fost eficace, ar fi pus documentele pe masă, alături de imbecilii care au dat-o de gard și ar fi zis: astea sunt hârtiile, ăștia sunt dobitocii, acest faliment este rezultatul muncii lor, noi am adus niște benzină, are cineva o brichetă? Sinceritatea în asumare este bună, dar dacă ea nu este urmată de dube, nu face doi bani. Atât Bolojan, cât și Nicușor Dan, au declarat în declarații oficiale, publice, că guvernările anterioare sunt responsabile pentru faliment. Păi, asta vrea și populația, hai să vedem responsabilitatea aia. Și vrea s-o vadă înainte ca populația să sufere din cauza ”măsurilor”. Da, domle, la rigoare, plătim noi pentru ce-au distrus boii ăia, dar hai să vedem și noi, cu nume și prenume, cine au fost nemernicii. Și abia pe urmă efectuăm plata. Întâi duba, pe urmă banu. Pe scurt, acest popor pașnic nu vrea răzbunare. Modest și la locul lui, poporul vrea și el nițel din ceva ce ar semăna cu dreptatea. Iar faptul că Bolojan, Nicușor și compania îi refuză poprului și acestă măruntă, minimă și de înțeles compensație, este gramul de indignare care cântărește o tonă și care, într-un final care, zic eu, nu poate fi departe, va răsturna căruța. Nici un suspans aici. Suspansul este să văd dacă în căruță se va afla sau nu și opoziția suveranistă. E singurul motiv pentru care stau să mă uit până la sfârșit.

Sursa