Legenda

s-a născut la benzinărie, într-o noapte de toamnă. Preşedintele adormise, răpus de oboseala călătoriilor în Tenerife și Pompei, iar eu, Raul şi Marcel, după ce-l buzunărirăm şi-i scriserăm cu ruj pe frunte: „Ich fühle mich gedemütigt!”, aveam chef de taclale.
Luai două sticle de Martell şi-o bere Ursus, în caz că se trezeşte umilitul, şi mă apucai să depăn istorii născocite:
– Pe atunci, era doar primar şi încă nu făcuse burtă… Nu mai ştiu cum, ne-am nimerit amândoi în Bruxelles şi colindarăm crâşmele din Grande Place şi împrejurimi. La un moment dat, într-un restaurant, trece Angela Merkel pe lângă noi. Nu ştiu ce-mi vine şi-o ciupesc de cur! Tipa se întoarce şi întreabă: „Cine-a fost porcul?” „Ăsta!” – răspund, şi-l arăt cu bărbia pe Rulă – aşa-i zicem noi Dulapului. Atunci, aia-i împuşcă o palmă colosală! Din acea zi a rămas tipul cu mecla strâmbă și cu incapacitatea de-a înțelege mai mult de două pagini…
– Daa, vrăjeli!… – zise Raul.
– Nu-s vrăjeli! – mă încăpăţânai.
Cum prea umilitul se deşteptă, îl implicai:
– Spune şi tu, n-a fost aşa?
– Ba da – răspunse, după care adormi la loc.
Obţinui confirmarea celui în cauză şi astfel se născu legenda, legendă ce nu va apune atâta vreme cât, pe aceste meleaguri, va mai exista simţire românească.


Sursa