Împăratul Verde se confruntă cu o situație inedită. Organizați de curând într-un sindicat, călăii amenințau cu greva generală pe perioadă nedeterminată.
– Ce mai vor și ăștia? – nu înțelese suveranul.
– Pe scurt, sporuri – lămuri paharnicul Grigorie. Și condiții mai bune de muncă. Cică, la Roșu Împărat, eșafodul e îmbrăcat în mochetă mov…
– Mda, că nu mai pot ei să împrăștie creierii fără mochetă mov! Astea-s fițe! Și ce sporuri vor? Că ăștia n-au nici postliceala…
– Păi, pentru condiții periculoase de muncă, că – spun ei -, dacă dau cu toporul pe lângă, se pot tăia la picior.
– Să fie mai atenți! Că eu nu-i plătesc ca să dea pe lângă! Altceva?
– Vor spor pentru condiții penibile de muncă. Cică, oamenii îi numesc asasini…
– Și cum ar vrea să-i numească, fizicieni? Compozitori? Formatori de opinie?…
– Mai vor primă pentru aneantizarea mustrărilor de conștiință.
– Adică, să bea! De parcă n-ar bea destul, că de aia tot dau pe lângă!… Poetul de ce poate să vină la muncă fără să facă mutre? Nu mai știe cum să mă preamărească și să mă pupe-n cur! Și-o face mai mult pe nasturi, că deseori vine cu bani de acasă. În plus, îi mai și căutăm nod în papură și-i zicem că și Mihai Beniuc le nimerea mai bine! Dar, el perseverează, sfidând ironiile curtenilor și dezgustul populației. Ei! El de ce poate?
– Păi, prea slăvite, Poetul e Slujirea pură!…
Sursa
Articole similare
- Advertisement -