Într-un context muzical care nu ar fi complet diabetizat de muzica dulcego-sexualizată, inofensivă și ștergătoare de alte ambiții în afară de copulare (nu că aceea n-ar fi bună și plăcută Bunului), această piesă ar fi imnul unei Piețe încă nepângărită de zelul activiștilor de toate felurile și, desigur, de oismul protestatar care se încăpățânează să confunde clădirea în care locuiește cu autoritatea de stat, cu statul. Dar acea Piață nu există, așa că această piesă are șansa de a zburda liberă pe câmpii necălcate încă de picior de activist. D-astea facem noi aici, la Meșterul Manele și compania. Singura satisfacție, în afară de aceea că niște oameni de calitate se abonează la canalul video Meșterul Manele de pe YouTube (link în comments), unde mai sunt alte încă cincisprezece juvaere muzicale, este aceea că mai dansează lumea, chiar dacă numai în capul ei. Orișicâtușidepuțintotușicontează. Lansare iminentă de single intitulat ”Caca-maca”. Va fi frumos.